Metoda INPP

feb 16, 2017

Introducere
 
Institutul de Psihologie Neurofiziologică, înființat în 1975 de doctorul în psihologie Peter Blythe, a fost prima instituție care a cercetat efectele reflexelor primare și a celor posturale asupra procesului de învățare și comportamentului, a dezvoltat protocoale pentru evaluarea reflexelor anormale și a funcțiilor legate de acestea și a conceput o metodă specifică pentru o remediere efectivă - Metoda INPP.
 
Cercetările făcute atât în mod independent, cât și de către institut în ultimii 30 de ani au arătat că există o legătură directă între reflexele primare imature, performanța academică scăzută și un grad mare de anxietate în viața adultă. A demonstrat de asemenea, că un program de remediere concentrat direct pe stimularea și integrarea reflexelor primare și posturale poate determina schimbări pozitive în aceste zone.
 
Ce sunt reflexele primare și posturale?
 
Reflexele primare se dezvoltă intrauterin, sunt prezente la naștere la nou-născuțîi la termen și sunt inhibate de către centrii superiori ai creierului în dezvoltare, în primele șase luni de viață.
 
Reflexele posturale apar după naștere și au nevoie de până la trei ani și jumătate pentru a se dezvoltă pe deplin. Până la vârsta școlară a copilului, cel puțîn teoretic, reflexele posturale ar trebui să fie dezvoltate, iar activitatea reflexelor primare ar trebui să se fi încheiat complet.
 
Ce este imaturitatea neuromotorie?
 
Fiecare bebeluș normal, născut la termen (la 40 de săptămâni de gestație) este dotat cu o serie de reflexe primare pentru a-l ajută să supraviețuiască în primele săptămâni și luni de viață.
De exemplu, dacă o parte a gurii este ușor atinsă, nou-născutul își va întoarce capul în direcția stimulului și va deschide gură, căutând sau prinzand sânul; dacă este introdus un deget în gură bebelușului, acesta va începe instinctual să sugă, iar dacă un obiect este așezat în palmele acestuia, îl va prinde și nu îi va putea da drumul din propria dorință. Reflexele sunt active în primele 6 luni de viață, însă din momentul nașterii, acestea întră într-un proces de inhibare graduală determinată de centrii superiori ai creierului.
 
În timp ce reflexele primare sunt inhibate, își fac apariția reflexele posturale, acestea dezvoltându-se pe deplin în aproximativ trei ani și jumătate.
 
Imaturitatea neuromotorie se descrie ca fiind prezența continuă a unui grup de reflexe primare la un copil în vârstă de peste șase luni, alături de absența sau dezvoltarea precară a reflexelor posturale peste vârsta de trei ani și jumătate.
 
Simptome asociate cu imaturitatea neuromotorie:
 
  • Dificultatea de a sta nemișcat
  • Nevoie continuă de mișcare
  • Postura defectuoasă în special la masă și atunci când lucrează la birou
  • Dificultăți de a se îmbrăca, de a închide nasturii, a lega șireturile,
  • Dificultăți în utilizarea tacamurilor
  • Probleme de scriere
  • Pensă digitală defectuoasă
  • Dificultăți de citire
  • Pronunție defectuoasă
  • Dificultăți de a prinde o minge
  • Fie foarte bun la sport și evită activitățile de scris/citit, fie evita sportul
  • Controlul slab al emoțiilor
  • Deprinderea mersului fie devreme (10 luni), fie târziu (16 luni)
  • Deprinderea târzie a limbajului oral
 
Prezența sau absența reflexelor primare sau posturale în anumite etape cheie ale dezvoltării reprezintă argumentul pentru imaturitatea în funcționarea sistemului nervos central și va influența dezvoltarea și controlul posturii, echilibrului și a funcțiilor motorii.
 
 
Care este legătură dintre imaturitatea neuromotorie și dificultățile specifice de învățare?
 
Învățarea academică de succes se bazează pe o utilizare adecvată a abilităților motorii: cititul, de exemplu, implică dezvoltarea și controlul mișcărilor fine ale ochilor pentru a transmite un flux ordonat de informații secvențiale către creier; mișcările ochilor reprezintă o abilitate motorie. Pentru a sta nemișcat și a fi atent este nevoie de control postural, echilibru și orientare, pe lângă implicarea centrilor cortexului responsabili de menținerea atenției; anumite aspecte ale matematicii solicită abilitățile spațiale și cooperarea dintre cele două părți ale cortexului cerebral (emisfera stângă și cea dreaptă) pentru rezolvarea problemelor într-o manieră secvențială.
 
Tranziția de la reflexul primar la cel postural în primii ani de viață este una graduală. Aceasta se întâmplă ca rezultat al maturizării sistemului nervos central, dar este de asemenea și parțial dependență de mediul extern. Cu cât mediul oferă mai multe posibilități de mișcare pentru copil, cu atât reflexele primare se inhibă, iar cele posturale se dezvoltă.
 
În primele luni de viață, acțiunile reflexelor primare asigură pregătirea fizică rudimentară prin mișcare în anumite momente ale dezvoltării, înainte de maturizarea suficientă a cortexului și a conexiunilor acestuia pentru a organiza un răspuns controlat. Cu alte cuvinte, prin experimentarea reacției sau a mișcării în cadrul acțiunilor reflexe timpurii se dezvoltă și se consolidează căile neurologice. Treptat, mișcările involuntare, neghidate de copil, lasă locul mișcărilor voite, voluntare și controlate. În momentul în care conexiunile dintre centrii superiori și cei inferiori sunt stabilite, reflexele primare sunt inhibate pentru a face loc sistemelor mult mai avansate ale mișcării voluntare și ale controlului postural.
 
Aplicarea Metodei INPP
 
Evaluările clinice în care se folosește Metoda INPP sunt efectuate în mod individual și folosesc un set de teste pentru a evalua:
  • Echilibrul static
  • Echilibrul dinamic
  • Semne ușoare ale disfuncției neurologice
  • Implicarea cerebeloasă
  • Dysdiadochokinesia (mișcările alternative rapide)
  • Reflexele primare
  • Reflexele posturale
  • Lateralitatea
  • Funcțiile oculomotorii
  • Percepția vizuală
  • Scrisul și copierea
  • Testul persoanei
  • Evaluarea audiometrică
Pentru evaluarea individuală este prescris de regulă un program individual de exercițîi create pentru a asigura pregătirea vestibulară, stimularea reflexelor și inhibarea acestora. Exercițiile trebuie realizate în fiecare zi pentru o perioada de aproximativ 12 luni. Profilul reflexelor se reevaluează la fiecare șase-opt săptămâni, iar programul de exerciții este ajustat în concordanță cu progresul.
 
Majoritatea exercițiilor se bazează pe modele de mișcare infantilă folosite în timpul primului an de viață, în perioada în care reflexele primare sunt în mod normal inhibate. La baza alegerii acestora stă teoria replicarii a lui Peter Blythe, și anume: Este posibil să îi dai creierului o a două șansă de a înregistra modelele de mișcare inhibitorii care ar fi trebuit create într-o anumită etapă adecvată a dezvoltării, sau să fie repetată o anume etapă a dezvoltării care este posibil să fi fost omisă sau incompletă în timpul vieții intrauterine, în timpul nașterii sau al copilăriei timpurii.
 
 
Toți nou-născuții umani fac anumite mișcări stereotipe în timpul primului an de viață. Aceste mișcări conțîn antidotul natural la reflexul corespunzător acelei etape de dezvoltare, facilitând astfel inhibarea unui reflex primar pe de o parte, și apariția implicită a unui reflex postural pe de altă parte.
  
Cei care aplică programul INPP sunt profesioniști care dețîn deja calificări profesionale relevante în domenii din sfera educației, medicinei sau psihologiei și care s-au specializat de asemenea, în aplicarea evaluării diagnostice INPP și în programul de intervenție de remediere.
 
Metoda INNP nu susține că ar oferi un tratament pentru vreun tip de disfuncție. Mai degrabă, această metodă își propune să îmbunătățească funcțiile și poate fi aplicată într-o gama largă de dereglări. Deși programul INPP a fost folosit pentru a ajuta la reabilitarea în urma traumatismelor cerebrale, acesta a fost inițial creat pentru a fi folosit în cazul copiilor și adulților la care disfuncțiile sunt evidente, dar la care nu a fost identificată nicio patologie.
 
Categoriile diagnostice în care simptomele au fost în mod considerabil îmbunătățite în urmă aplicării metodei INPP includ:
 
  • Imaturitatea neuromotorie
  • Disfuncția coordonării în dezvoltare / Dispraxia
  • Performanță educațională scăzută
  • Anumite simptome de percepție motorie asociate cu dislexia
  • Aspecte motorii ale ADHD
  • Aspecte de percepție motorie ale tulburării Asperger
  • Fobia de școală și mutismul selectiv
  • Agorafobie și tulburări de panică atunci când disfuncțiile vizual-perceptuale și vestibulare însoțesc simptomele prezente.
Metoda INPP nu este destinată să înlocuiască examinările neurologice standard și evaluările psihologice sau educaționale aplicate în mod obișnuit de către un psiholog instruit, de către specialiști în recuperare și profesioniști din domeniul medical sau din alte domenii.
 
Această metodă oferă totuși un sistem unic cu care se pot evalua și remedia semne ale imaturității neuromotorii la copii și adulți, pentru care nicio altă cauza nu a fost depistată.