Reflexe primare - descriere si efecte (partea 1)

mai 15, 2017

1. Reflexul Moro

Refelxul Moro apare dupa primele 9 saptamani ale fatului in uter si este pe deplin format la nastere, urmand sa se inhibe la varsta de 2-4  luni de viata. Acest reflex este reprezentat de o serie de miscari rapide facute ca raspuns la stimuli neasteptati (zgomot mare, lumina puternica, miscarea corpului bebelusului). Aceste miscari constau in ridicarea simetrica a bratelor deschise, indepartate de corp, urmate de un moment in care copilul sta nemiscat, ca apoi sa-si intoarca bratele langa corp, intr-o pozitie adunata. Miscarea de indepartare a bratelor este insotita de o inhalare brusca a aerului, expirarea avand loc odata cu aducerea bratelor langa corp. Aproape intotdeauna expirarea aerului este insotita la bebelus si de plans.

Reflexul Moro este de fapt o reactie involuntara in fata unei amenintari. Bebelusul nu este capabil inca sa identifice senzatiile pe care incepe sa le simta ca fiind sau nu o amentintare reala. Trunchiul cerebral emite un raspuns Moro imediat, ca si cum a fost tras in mod automat un semnal de alarma. Acest raspuns functioneaza ca o forma timpurie de reactie sau de evitare si se mai poate declansa ocazional, mai tarziu pe parcursul vietii, in situatii de pericol extrem.

In esenta, acest reflex trebuie sa se inhibe in forma sa incipienta, intre 2 si 4 luni, pentru a fi inlocuit de reflexul de tresarire, numit reflexul Strauss. Acesta este un reflex mai matur, ce vine ca raspuns la schimbarile bruste sau la perceperea unui pericol. Copilul ridica brusc umerii si cauta cu privirea sursa stimulului care a determinat reflexul de tresarire. In functie de abilitatile copilului, acesta fie va acorda atentie acelui stimul, fie il va ignora. Acest raspuns de ignorare reprezinta baza unei abilitati detinute de un sistem nervos mult mai matur de a filtra stimulii nedoriti si de a acorda atentie acestora in mod selectiv.

In cazul in care reflexul Moro esueaza in a fi inhibat intre primele 2-4 luni de viata, copilul va dobandi un reflex exagerat de tresarire, care poate rezulta intr-o hipersensitivitate continuata a unuia sau mai multor canale senzoriale, determinandu-l sa reactioneze exagerat la anumiti stimuli. Aparitia neasteptata a zgomotului, a luminii, o miscare brusca, o schimbare a pozitiei sau o dezechilibrare pot determina producerea reflexului in momente neasteptate si astfel copilul se afla intr-o permanenta stare de alerta si de constientizare exagerata. Un astfel de copil poate fi caracterizat in mod paradoxal pe de-o parte, de sensibilitate, simt de observatie si imaginatie foarte dezvoltate, iar pe de alta parte, de imaturitate, avand reactii exagerate. Efectele se pot manifesta  in doua moduri: fie devine un copil temator care se retrage din diverse situatii, caruia ii este greu sa socializeze si care nu poate nici sa accepte si nici sa ofere afectiune cu usurinta, fie devine un copil hiperactiv, agresiv, care este extrem de usor de stimulat, care nu poate deslusi limbajul nonverbal si care simte nevoia sa domine in diferite situatii. In oricare din variante, copilul va avea tendinta sa fie manipulator, incercand sa gaseasca diverse strategii care ii vor conferi o anumita senzatie de control asupra propriei reactii emotionale.

Efecte pe termen lung ale neinhibarii reflexului Moro:

  • Probleme ale sistemului vestibular precum raul de miscare, lipsa de echilibru si coordonare, observate mai ales in timpul jocurilor cu mingea.
  • Timiditatea fizica
  • Probleme de motricitate oculara si de perceptie vizuala: de ex. copilul nu poate ignora elemente vizuale irelevante din campul sau vizual,
  • Reactii reduse ale pupilei la lumina, fotosensibilitate, dificultate in a distinge scrisul negru pe foaie alba. Copilul oboseste cu usurinta la lumina fluorescenta.
  • Sensibilitate crescuta la atingere, sunet si miros.
  • Probleme digestive, cu tendinta catre o glicemie scazuta.
  • Sistem imunitar slabit, cu predispozitie la astm, alergii si infectii.

Posibile simptome psihologice secundare:

  • Anxietate irationala – o continua forma de anxietate care nu pare sa aiba legatura cu realitatea.
  • Reactia excesiva la stimuli: schimbari de dispozitie, tensiune musculara, dificultate in a accepta critica deoarece acestui tip de copil ii este foarte dificil sa se schimbe.
  • Cicluri de hiperactivitate urmata de oboseala excesiva.
  • Dificultate in a lua decizii.
  • Personalitate neconturata, stima de sine scazuta: nesiguranta/dependenta sau/si nevoie de a controla sau de a manipula firul evenimentelor.
  • Iesiri emotionale sau crize de furie declansate cu usurinta.
  • Dificultatea de a adormi si de a avea un somn linistit.
  • Dificultatea de a filtra stimulii straini, cu o atentie fragila, usor de distras.

Spre deosebire de alte reflexe restante ce tind sa aiba impact asupra unor abilitati specifice, reflexul Moro are un efect general asupra profilului emotional al copilului.

Reflexul Moro este singurul dintre reflexele primare care se conecteaza intr-o forma sau alta cu fiecare dintre simturi. Fiind cel mai timpuriu reflex primar aparut, acesta reprezinta o piatra de temelie a existentei individului.

2. Reflexul palmar

Reflexul palmar apare dupa primele 11 saptamani ale fatului in uter si este pe deplin format la nastere, urmand a fi inhibat la varsta de 2-3  luni de viata.

Acesta este caracterizat de miscarea de „prindere”. O usoara atingere sau presiune in palma conduce la apropierea ca intr-o inchidere a degetelor. Reflexul de prindere ar  trebui sa fie extrem de activ in primele 12 saptamani de viata si transformat pana la varsta de 4-6 luni, astfel incat copilul sa poata tine un obiect intre degetul mare si cel aratator, intr-o prindere de tip „cleste”.

De asemenea, exista o legatura directa intre reflexul palmar si modul de hranire din primele luni de viata. Reflexul palmar poate fi provocat prin miscarile de supt, aceasta actiune determinand in timp ca strangerea degetelor sa declanseze miscari de deschidere a gurii (raspunsul Babkin). Atat gura, cat si mainile reprezinta mijloace principale de explorare si de exprimare in timpul perioadei neonatale. Activitatea continuata a reflexelor in aceste zone poate avea un efect advers de durata asupra coordonarii in motricitatea fina, asupra vorbirii si articularii cuvintelor, in cazul in care aceste reflexe nu sunt inhibate la momentul oportun.

Efectul acestei conexiuni neurologice care leaga miscarea palmelor de cea a gurii, poate fi adesea observata atunci cand copilul incepe sa invete sa scrie sau sa deseneze. Pana cand aceste abilitati nu vor fi pe deplin dobandite, copilul va avea tendinta sa-si linga buzele sau sa-si miste gura in diverse moduri. Este acea situatie in care adultul il apostrofeaza adesea pe copil, spunandu-i „ca doar nu scrie cu limba!”

Daca reflexul palmar se mentine, copilul nu poate avansa catre etapele ulterioare de eliberare din prindere a mainii si de mobilitate a degetelor.

Efecte pe termen lung ale neinhibarii reflexului palmar:

  • Deficiente in dexteritatea manuala. Reflexul palmar va impiedica miscarile independente ale degetului mare si ale celui aratator.
  • Absenta prinderii tip „cleste”, care va afecta modul de tinere a creionului in timpul scrisului.
  • Dificultati de vorbire – legatura continuata dintre miscarea mainii si cea a gurii, prin intermediului raspunsului Babkin, va impiedica dezvoltarea controlului independent al muschiului din partea din fata a gurii, fapt ce va afecta articularea cuvintelor.
  • Palma va ramane foarte sensibila la stimuli tactili.
  • Copilul face diverse miscari cu gura cand incearca sa scrie sau sa deseneze.

Un reflex palmar mentinut sau restant dupa varsta de 4-5 luni de viata va afecta si dexteritatea manuala si activitatile de manuire. Scrisul de mana va fi influentat negativ, de vreme ce copilul nu va putea sa faca o prindere corecta a creionului. Vorbirea poate fi de asemenea afectata deoarece o legatura continuata dintre miscarea mainii si cea a gurii va impiedica dezvoltarea controlului independent al muschiului din partea din fata a gurii. Si inabilitatea de a articula clar cuvintele poate reprezenta un alt exemplu de efect negativ al reflexui palmar restant.