Mediul pregatit Montessori

Educatia copiilor de 6-12 ani
 
Prezentare generala
Care sunt tendintele de dezvoltare in timpul acestei perioade a copilariei?
Copilul de 6-12 ani este caracterizat de o motivatie intelectuala impresionanta, avand o imaginatie bogata si o sete de a afla ce inseamna sa fii fiinta umana. Mintea copilului incepe sa lucreze intr-o noua maniera, pe masura ce ratiunea acestuia se dezvolta. In aceasta perioada copilul este fascinat de ceea ce nu se vede, obiectele interesului sau variind de la traditii si valori care tin o societate omogena, pana la structura limbajului si vastitatea universului.
 
Construindu-si personalitatea si caracterul in primii sase ani din viata, incepand cu cel de-al saptelea an, copilul devine interesat sa cunoasca lumea de dincolo de ceea ce pot vedea si atinge, sa tinteasca spre stele, sa traverseze continente si sa calatoreasca in timp. Unii numesc aceasta etapa a copilariei perioada „mintii pure,” o perioada in care apetitul intelectual este de nestapanit si pasiunea pentru studiu si lucru este foarte mare.
 
Acest „al doilea plan” al dezvoltarii reprezinta o perioada de stabilitate relativa si de adaptabilitate, in comparatie cu perioada precedenta din copilarie si cu adolescenta care urmeaza. In primii sase ani putem vedea copilul dezvoltandu-se ca individ in cadrul mediului unei comunitati, devoltare care este in mod activ ghidata si pregatita de catre adulti. In urmatorii sase ani, de la 6-12 ani, dezvoltarea copilului este concentrata inca pe dezvoltarea proprie ca individ complet, insa diferenta este aceea ca acum copilul este foarte interesat de intelegerea conventiilor, a regulilor si normelor care conduc la functionarea diverselor comunitati din care copilul face parte. Acesta incepe de asemenea, sa-si doreasca sa cunoasca la scara si mai larga societatea care il inconjoara.
 
Ceea ce ne dorim pentru copii la finalul acestei etape din viata lor este ca experientele pe care le-au trait in sfera intelectuala si sociala sa le fi dat oportunitatea sa-si dobandeasca doua mari libertati: independenta morala si cea intelectuala.
 
O varsta sociala 
Sunt usor de observat transformarile fizice care marcheaza tranzitia de la copilaria timpurie (0-6 ani) la a doua parte a acesteia (6-12 ani). Copiii isi schimba dantura, li se dezvolta corpul, parul li se aspreste si sistemul imunitar al acestora devine mai puternic. Vanataile si zgarieturile incep sa fie purtate ca semne de mandrie. Copilul va plange probabil din cauza unei zgarieturi, insa in acelasi timp va dori sa priveasca sangele la microscop. Aceste schimbari fizice ofera copilului forta de a pasi dincolo de usa caminului sau, spre lumea tot mai larga.
 
Efectuarea acestui pas catre lumea larga este reflectat si de schimbarea perspectivei de la nivel de individ la cel de grup. Copilul aflat in aceasta etapa este mai putin interesat de a face lucruri singur. In schimb, acesta este atras de colaborarea cu ceilalti. Copiii la aceasta varsta isi dau seama repede ca orice grup de oameni care au intentia de a face ceva impreuna are nevoie de un set de reguli stabilite de comun acord pentru a functiona ca grup. Aceste reguli sunt de obicei neoficiale si nerostite, insa pot deveni explicite si oficiale in cazul unor jocuri. Putem observa aceste reguli si atunci cand copiii spun povesti. Cand copiii spun ca cineva a facut un lucru anume, ceea ce vor sa transmita de fapt este ca ei considera ca acel cineva nu ar fi trebuit sa faca acel lucru. Dupa acest principiu, concluzionam ca acel cineva a facut un lucru neplacut.
 
De-a lungul acestor ani copilul realizeaza ca are o realitate proprie, dincolo de denumirea de fiu sau fiica. Asta nu inseamna ca isi iubeste familia mai putin, ci pur si simplu inseamna ca descopera un alt aspect al sinelui. In tentativele sale firave de a depasi putin granitele propriei familii, poate parea ca manierele si politetea copilului se dilueaza. Aceste momente reprezinta un semnal ca este timpul sa se faca trecerea de la explicatii de genul „pentru ca asa obisnuim noi sa procedam,” la implicarea copilului in crearea regulilor generale ale grupului.
 
Toate aceste experiente sociale sunt foarte importante din punct de vedere al dezvoltarii. Intre sase si doisprezece ani se dezvolta o busola morala interioara a copilului, creata din experiente practice de colaborare cu ceilalti si de explorare intelectuala a unei societati de calitate.
 
Setea de cunoastere
Exista ceva pur si simplu minunat la copiii intre 6 si 12 ani. Acestia detin o dorinta pura de a intelege totul. In primii sase ani de viata copilul se dezvolta ca persoana adaptata la locul si timpul in care se afla. Se creeaza pe sine ca persoana si isi dobandeste cunostintele de baza. Peste aceasta fundatie, copilul isi contruieste acum o intelegere a tuturor lucrurilor cunoscute de catre om, a tuturor realizarilor umanitatii de pana acum. Aceasta intelegere creeaza modalitatea pe care adolescentul si adultul de mai tarziu o vor folosi pentru a imbunatati si a transforma societatea in care vor trai, facand lumea un loc mai bun.
 
Nu exista o limita in dorinta copilului de 6-12 ani de a intelege si de a descoperi orice. In aceasta etapa copilul este mai putin interesat de raspunsuri simple si la obiect, acesta vrea argumente. Asta inseamna ca vrea sa inteleaga relatia dintre lucruri in aceeasi masura in care vrea sa inteleaga lucrurile in sine. Motivul pentru care o camila are talpa copitelor foarte mare este acela ca ii dau posibilitatea de a merge pe nisipul moale al desertului fara sa se afunde in acesta. Motivul pentru care unele verbe isi modifica forma de baza la timpul perfect compus, precum eu sunt - eu am fost, este acela ca asa au fost derivate formele verbale din limba latina.
 
Un copil de acum 5000 de ani probabil avea o sansa reala de a intelege tot ce a cunoscut umanitatea vreodata, insa oamenii au creat atat de multe lucruri si au avut atat de multe realizari pana in prezent incat acest obiectiv este imposibil in zilele noastre. Sau este posibil? Ceea ce copilul isi doreste este sa aiba o baza solida pentru a intelege sensul tuturor lucrurilor. Toti copiii isi vor crea o viziune asupra lumii, insa nu acesta este interesul principal al educatiei lor acum, precum a fost la nivelul elementar. Aceasta baza se completeaza la sase ani si este consolidata  in mod constant in anii urmatori. Prin intermediul unor povestiri, copilul este condus prin istoria formarii universului, a aparitiei omului pe Pamant si a formarii tuturor civilizatiilor umane. Fiecare detaliu detine un loc anume si creeaza premisele informatiilor urmatoare din poveste. Insa ceea ce aduce complexitate acestor povestiri este faptul ca ofera copilului nu doar informatii despre cum s-au intamplat lucrurile, ci si din ce motive.
 
Puterea imaginatiei
In primul plan de dezvoltare, copilul exploreaza lumea in mod senzorial, cu mintea sa absorbanta. La cel de-al doilea plan de dezvoltare, explorarea copilului este diferita. Aceasta este alimentata de imaginatie si de intelect. Acum nu mai exista limite de timp sau spatiu. Explorarile copilului il poarta pe acesta inapoi in timp, de-a lungul si de-a latul continentelor, de la lumea microscopica a celor mai mici atomi si celule, la vastitatea spatiului cosmic. In acesti ani imaginatia copilului se pune in functiune astfel incat acesta sa aiba sansa sa vada dincolo de ceea ce este vizibil, folosindu-si ochii mintii. Datorita acestei abilitati copilul poate cuprinde diversitatea vietii, poate vizualiza cum a aparut omul pe Pamant, si cum viata, lumea si universul functioneaza toate intr-o interconectare guvernata de armonie.
 
Copiii la aceasta varsta au nevoie de lucruri extraordinare. Au nevoie de experiente care sa le incite curiozitatea si in care sa fie implicate mistere, iar imaginatia este un instrument de explorare a acestora. Multe dintre lucrurile extraordinare despre care afla copiii sunt reprezentate de realizarile deosebite ale mintii umane. Copiii nu il cunosc pe sumerianul care a inventat roata, insa datorita imaginatiei lor, acestia il pot vizualiza pe acel om si pot experimenta sentimentul de recunostinta fata de acesta, pentru contributia sa.
 
Povestirile acestea trezesc interesul ascultatorilor indiferent de varsta. Copiii mici, in primii sase ani de viata sunt atrasi de povesti despre viata de zi cu zi, de aici si de acum. Insa pentru copiii mai mari povestile detin acum o noua magie si multe lectii Montessori de la aceasta varsta incep cu o povestire care face apel la imaginatia lor. De exemplu, aceasta este povestirea despre fotosinteza:
 
Te-ai intrebat vreodata cum se hraneste o planta? Ei bine, am o poveste despre acest lucru. Frunza prepara hrana pentru planta. In fiecare frunza exista apa, iar in fiecare picatura de apa exista doua molecule de hidrogen si una de oxigen. Cu ajutorul soarelui, partea verde a frunzei realizeaza separarea acestor molecule, in hidrogen si oxigen. Apoi hidrogenul este amestecat cu un gaz care vine din aer, iar acest gaz se numeste dioxid de carbon.
Dioxidul de carbon si hidrogenul sunt transformate in hrana pentru planta, cu ajutorul luminii primite de la soare, acesta fiind motivul pentru care plantele cresc orientate spre lumina. In cele din urma, oxigenul care nu a fost folosit este eliminat din frunza.
 
Independenta morala 
Ce inseamna sa fii liber? Inseamna sa faci tot ce-ti doresti sau inseamna sa-ti doresti sa actionezi cu bunatate si compasiune, in orice fel de circumstante? Libertatea personala inseamna sa-ti pui propriile dorinte inaintea dorintelor celorlalti sau drumul catre libertate se creeaza prin plasarea sinelui in armonie cu viata inconjuratoare?
 
Copilul de la nivelul elementar este atras de intrebari de acest gen, iar raspunsurile la acestea sunt descoperite prin experimentare. Mediul Montessori este pregatit in detaliu cu scopul de a sprijini copiii sa vada interdependenta si interconectarea dintre toate lucrurile vii. Istoria este adesea privita prin prisma recunostintei pentru munca si creativitatea acelora care au trait inaintea noastra. In studiul altor culturi, atentia copilului este atrasa de diversitatea modurilor in care oamenii isi indeplinesc aceleasi nevoi fundamentale. In nenumarate moduri, imaginatia copilului este directionata catre armonia, adesea trecuta cu vederea, care exista in lumea din jurul nostru. De la atomii care se supun legilor lor, la planta de yucca si molia de yucca care sunt complet dependente una de cealalta. Problemele lumii nu sunt trecute cu privirea la aceasta varsta, insa sunt expuse ca fiind abateri de la binele de sine statator.
 
De asemenea, copiii experimenteaza aceste idei intr-un mod foarte practic. Majoritatea scolilor au reguli pentru copii, insa acestea rareori sunt create chiar de catre copii. Copiii sunt cei care decid ce fel de loc isi doresc sa reprezinte mediul Montessori la nivel elementar (in general un loc in care ei sa poata lucra sarguincios si sa se poata distra) si creeaza singuri reguli si coordonate care fac acest mediu posibil. Acestia se preocupa unii de altii, iar in cadrul discutiilor de grup, coordonate de catre un copil, se discuta in mod regulat problemele care trebuie rezolvate sau regulile care trebuie scoase mai bine in evidenta.
 
Zilnic sunt discutate modalitati de a colabora unii cu altii in contextul in care copiii isi stabilesc relatiile de lucru si de studiu. In timp, acestia isi dau seama ca impreuna pot realiza mult mai multe lucruri, atat in ce priveste ceea ce creeaza, cat si ceea ce inteleg. In mod treptat, regulile stricte autoimpuse se transforma in linii de conduita mult mai flexibile, pana la punctul in care se dezvolta o moralitate personala, bazata pe compasiune, dupa principiul „Asa ar trebui sa ma comport, insa imi dau seama ca si eu si ceilalti ne putem abate cateodata de la drumul corect.”
 
Mediul pregatit 
O scoala Montessori reprezinta un loc placut, plin de inspiratie, care ofera mii de oportunitati copiilor de a se conecta cu lumea si cu universul. Clasele spatioase si luminoase sunt aranjate cu mare grija astfel incat sa poata intampina toate nevoile de dezvoltare ale copilului si sa confere sprijin complet dobandirii independentei copilului, din punct de vedere practic, social si academic.
 
Clasele sunt luminoase, cu ferestre largi, iar  peretii sunt aerisiti, doar cu picturi originale din diferite perioade ale istoriei. Mobilierul de lemn, intr-un amestec de modern si vechi, este ordonat in mod degajat in clasa, iar rafturile sunt pline de materiale care invita copilul sa cunoasca o varietate de aspecte culturale si educationale.
 
Intelegem faptul ca nu putem transfera in mod direct cunostintele in mintea copiilor, in schimb fiecare dintre ei invata prin eforturile personale si in ritmul propriu. Educatorul explica lectiile, spune povestirile si ofera indrumari, insa invatarea are loc atunci cand copilul studiaza singur, probabil in timp ce descopera operatiile de impartire cu numere mari folosind materialele corespunzatoare,  in timp ce studiaza diferentele dintre tipurile de flori sau in timp ce discuta cu un coleg motivele pentru care o anume civilizatie a luat nastere intr-un anumit loc si timp. Prioritatea noastra este aceea de a-i invata pe copii cum sa foloseasca materialele si cum sa atinga un obiectiv, conectandu-l pe acesta la mediul pregatit, astfel incat sa poata explora materiale educationale cu o independenta din ce in ce mai mare.
 
Intreaga incinta in care ne desfasuram activitatea reprezinta parte a mediului pregatit pentru comunitatea copiilor de nivel elementar. Incursiunile copiilor in afara clasei pot avea scopul de a-i ajuta pe copiii mai mici sa se imbrace la plecarea acasa, de a observa comportamentul insectelor intr-o zona a gradinii, de a face o prezentare celor din Casa copiilor sau de a ajuta la curatarea legumelor necesare pentru pregatirea mesei de pranz.
 
Comunitatea locala reprezinta intr-o oarecare masura o alta parte a mediului pregatit, avand in vedere ca se organizeaza vizite ale copiilor la magazine locale de alimente, de papetarie, la magazine cu accesorii pentru mestesuguri sau la florarii, fie pentru a achizitiona ceea ce le este necesar, fie pentru a pune intrebari despre domeniul respectiv de activitate. De asemenea, in mod regulat sunt vizitate muzeele locale, bibliotecile, parcurile si alte locuri din oras pentru o varietate de scopuri.
 
Clasele Montessori de nivel elementar reprezinta o comunitate de copii cu varste intre 6 si 12 ani. Aceasta varietate de varste este esentiala in crearea oportunitatilor de socializare si de modelare a rolurilor sociale. Copiii mai mari reprezinta un exemplu si un sprijin pentru copiii mai mici, construindu-si propria lor incredere in sine, in vreme ce copiii mai mici gasesc in acestia modele catre care sa aspire. Programul zilnic, ordinea si consistenta confera un sentiment valoros de siguranta.