Mesajul fondatorului


La inceputurile noastre, in 2010, ne propuneam sa fim un factor de progres pentru comunitatea din care facem parte. Astazi suntem mandri ca se vad roadele muncii noastre si ne bucuram sa primim mereu aprecieri ca fiind o sursa de inspiratie atat pentru parintii scolii noastre, cat si pentru alte institutii de invatamant.
 
Radacinile deciziei de a fonda o institutie de invatamant dateaza in anii petrecuti de mine in scoala cand imi doream sa petrec ore studiind si aprofundand ceea ce era de interes pentru mine, insa timpul ramas dupa scoala, teme lungi si pregatire cu profesorii in afara scolii, era suficient numai cat sa dorm. 
 
Cand am crescut si am avut in sfarsit libertatea (dupa varsta de 20 de ani) sa aprofundez ceea ce ma interesa cu adevarat, am realizat cat timp pretios din viata de elev am irosit cu subiecte care nu imi servesc in viata de adult, intr-un mod de predare neinteresant, plictisitor si nu intotdeauna respectuos din partea unor profesori (care la randul dansilor probabil avusesera parte de unele modele mai putin inspirate). Cred ca daca sunt indulgenta, numai o treime din timpul petrecut invatand, memorand si comparandu-ma mereu cu ceilalti, mi-a folosit cu adevarat.
 
Am avut insa sansa frumoasa sa intalnesc oameni absolut minunati si inspirati (aici ii includ si pe parintii si bunicii mei) atat la locurile de munca unde am lucrat, cat si in alte imprejurari din viata mea unde m-am avantat cu mult curaj si am trait experiente care m-au cladit sa fiu omul care sunt azi.
 
Am realizat ca a intalni oamenii potriviti la momentele potrivite este atat ceva ce omul isi creeaza singur prin energia pe care o aduce, cat si hazard intr-o oarecare limita. Dar in speranta ca poate vor avea noroc, nu putem pune mana la ochi si lasa copiii sa treaca printr-un sistem de educatie gandit rigid pentru cu totul alte scopuri decat acelea pentru care trebuie educati copiii, adica pentru viata si fericire. In ziua de azi avem nevoie sa construim modele sanatoase, iar acest lucru necesita uneori demolarea celor vechi si reconstruirea modelelor de gandire si practica in orice, atat in zona materiala cat si in cea spirituala, ambele facand parte din viata. Cu alte cuvinte se impune sa crestem copii adaptabili oricaror idei si concepte, copii care pot selecta informatia pentru a lucra cu ea, atat individual, cat si in grup.
 
Am reflectat multi ani si am realizat si inteles profund ca toata copilaria este despre adaptare la viata si invatare din orice. Si cum se poate invata frumos si natural din orice experienta (in scoala si in afara scolii) altfel decat prin curiozitate, eroare, bucuria de a fi si de a ne conecta si comunica respectuos unii cu altii? Este dovedit de-a lungul istoriei ca modul cum am socializat la varsta foarte frageda reflecta diferenta intre oameni si viziunile lor in general si de aici, sigur, intre culturi, generatii, etnii.
 
Cum putem face acest lucru constructiv atat acasa cat si in scoala, fara dialog deschis si fara exemplul respectului reciproc intre adulti si copii, fara intelegerea corecta a rolului fiecaruia si fara intelegerea modului in care functioneaza viata inca de la o varsta mica?
 
Eroarea onorata si directionata frumos este cea care produce invatare solida si ordonata pentru toata viata. Lucrul in comun (atat intre copii cat si intre copii si adulti) si constientizarea faptului ca ne dorim cu totii aceleasi lucruri de baza pentru bunastarea noastra si a familiei noastre, ar trebui sa fie punctul de plecare pentru o educatie care uneste si nu dezbina.
 
Cu acestea in minte am pornit pe drumul educatiei alternative, drum deloc usor (intr-o Romanie cu adulti cu multe tare inca) dar totusi frumos, prin rezultatele minunate pe care le aduce. Stim cu totii si este bine documentat in istorie ca orice schimbare trainica trebuie inceputa de la baza, de la cea mai frageda varsta.
Am dorit cu totul altceva pentru copiii mei si cum nu am vazut nimic in jur la momentul cand am avut eu nevoie si in modul in care am avut eu nevoie (atat educatie dar si hrana de calitate) am hotarat sa schimb cursul vietii mele si sa ma avant pe taramul educatiei (in egala masura pentru copii si adulti) taram pe care il poti ajuta sa fie fertil doar daca pasesti cu toata inima si resursele de care dispui si te uiti numai inainte, cu intentii din cele mai bune.
 
Cred ca universitatea viitorului apropiat se va muta in mediul online, iar studentii vor aloca mai mult timp studiului individual ghidat in mod regulat prin conferinte online si tot mai putin timp pentru reuniunile de grup cu profesorii si colegii din cadrul universitatii unde vor calatori perioade mai scurte in timpul anului scolar. Aceasta abordare exista deja si pare sa se potriveasca din ce in ce mai mult cu modernitatea datorita evolutiei tehnologiei, aduce costuri mai scazute pentru studiile superioare fara a fi nevoie sa ne mai indatoram la banca, si creeaza posibilitatea de a lucra macar partial in timpul studiilor, intr-un program flexibil.
 
Dar pentru ca un viitor adolescent sa se adapteze acestui mod de educatie, trebuie sa fi cladit anterior, in anii foarte fragezi, o anume disciplina interna de a invata cum sa devina autodidact. Cred ca se va pierde modelul care premiaza mai mult mandria parintilor referitor la “al cate-lea ai intrat? “ sau "cu ce medie ai terminat?". Cu siguranta acest model va pali in fata succesului real si echilibrat al adolescentilor, viitori adulti, capabili sa invete fara a li se impune (de catre parinti, profesori, frica mediei sau a notei, parerile societatii de masa). Indiferent ce sume ar plati parintii pentru studiile superioare de rasunet (pe care unii le economisesc cu greu ani de zile), nu vor mai putea cumpara educatia si modelul de raportare la procesul de invatare care se achizitioneaza in copilaria timpurie (atat acasa cat si la scoala).
 
Nu cunosc vreo universitate care sa-si invete studentii cum sa fie fericiti in viata. La capitolul "fericire", fiecare copil urmeaza modelul din mediul care i-a fost pus la dispozitie cand era mic. Atunci determina daca e incapabil sau capabil, frumos sau urat, daca merita sau nu merita, persevereaza sau renunta.
 
Eu am vazut in educatia Montessori toate posibilitatile prin care cei mici sa poata achizitiona  in timp abilitati de adaptare la viitorul imprevizibil pe care din ce in ce mai putin ganditori si futurologi il pot descifra. Ceea ce putem sa le dam celor mici este un mediu creat  sa isi dezvolte propriul potential la maxim. Rolul familiei  este unul esential, astfel mediul caminului din care vin copiii si cel Montessori se potenteaza reciproc.
 
Cartile si Observarile Mariei Montessori se refera la aspecte ale vietii care sunt dincolo de timp, mereu vii si necesare. De aceea, fiecare adult (din orice societate si secol) care paseste pe taramul Montessori, nu mai doreste sa il paraseasca pentru ca devine parte din el. Cred ca invataturile ei sunt actuale si vor ramane peste timp deoarece au fost scrise dintr-un loc foarte adanc al fiintei ei, astfel se potrivesc cu orice cultura si nu au varsta.
 
Cu toate obstacolele intalnite pe parcurs, obstacole care tin atat de noutatea a ceea ce inseamna educatia Montessori in Romania cat si din partea autoritatilor care uneori sunt pregatite mai putin sa integreze anumite schimbari, valoarea de baza care ma anima si ma ajuta sa merg inainte este dorinta constructiva  de schimbare, de evolutie a constiintei, de a trai viata cu multa bucurie, acceptare si iertare.
 
Iar scopul cel din urma este acela de a creste copii care apreciaza munca generatiilor anterioare, a stramosilor nostri pe ai caror umeri stam si, de asemenea, copii care au abilitati sa transforme pozitiv mediul lor, contribuind acestei Planete pe care generatiile care vin o pot fie distruge, fie inalta.
 
Maria Cristina Preda