În prezent divorțul este mult mai des întâlnit decât se obișnuia înainte. Se întâmplă deoarece trăim vremuri în care suntem din ce în ce mai liberi de constrângeri din partea celorlalți și în același timp ne oferim dreptul de a fi mai fericiți. Pe de altă parte așteptările din partea partenerului de viață sunt din ce în mai mari decât înainte. Oare divorțul este cu adevărat soluția atunci când simțim că viață de familie nu mai este deloc ceea ce ne dorim? Cu siguranță este o întrebare pe care cei aflați în această situație și-au pus-o de nunumarate ori. S-a întâmplat ca uneori să rămână fără răspuns, iar alteori să le vină în minte mai multe răspunsuri, astfel încât la final tot în confunzie să se afle. E normal și firesc să fie așa, tocmai pentru că această decizie este foarte dificil de luat întrucât are foarte multe consecințe, mai ales când la mijloc se află și copii. Divorțul nu apare peste noapte, ci de cele mai multe ori are în spate ani întregi de neliniște, griji și nefericire pentru cel care își asumă această rupere.
Aflați într-o situație nemulțumitoare a vieții de familie care persistă la nesfârșit îl determina pe cel puțin unul dintre parteneri să părăsească cuplul. Înainte să se întâmple acest lucru sunt trăite foarte multe emoții ambivalente, acțiuni nefinalizate, gânduri contradictorii și fantasme idealiste referitoare la viață de după. Se întâmplă toate acestea pentru că o relație cuprinde mai mult decât un sentiment. Cu siguranță, pentru partenerul de viață ai experimentat o gama largă de emoții de-a lungul timpului petrecut împreună. În momentul divorțului renunți la o relație care cândva îți oferea dragoste, confort, stabilitate, identitate în schema familială, vise și speranțe. Divorțul este o pierdere imensă pentru toți membrii familiei deoarece întregul sistem își pierde echilibrul. În felul acesta se ajunge în situația unor răni profunde și a multor deziluzii. Până la urmă nu poate fi ușor să lași în urmă un stil de viață cunoscut, și astfel confortabil, pentru unul necunoscut, cel mai probabil caracterizat de privațiuni și eforturi financiare.
Sunt atât de multe de spus despre această decizie greu de luat, despre multitudinea de emoții și consecințe pe care le implică și îi determină pe mulți să rămână blocați și resemnați într-o stare nemulțumitoare. Nu există recomandare matură a divorțului că fiind o cale de a evada din nefericirea căsniciei și nici a rămâne captivi împreună cu copiii într-o casă lipsită de dragoste. Cu siguranță merită încercate toate modalitățile de remediere a rupturii, în special psihoterapia de cuplu. Bineînțeles, psihoterapia are șanse de reușită acolo unde ambii parteneri își mai doresc să facă ceva pentru a-și salva căsnicia. Dacă unul dintre parteneri nu mai crede în posibilitatea de împăcare, psihoterapia reprezintă totuși o bună variantă pe perioada viitoare ce implică ajustări personale drastice atât pentru adulți cât și pentru cei mici. Nu degeaba această etapă din viață unui cuplu este considerată al doilea eveniment traumatic pe care cineva îl poate trăi, după moartea unui copil sau a unui părinte pentru un copil neajuns la maturitate. Până la urmă pierdem un partener, chiar dacă acesta nu moare.
Presupunând că au fost consumate toate încercările de a salva cuplul, iar despărțirea definitivă rămâne singura variantă posibilă, cum facem pentru a suferi cât mai puțin cu toții, soți și copii? În primul rând așteptați-vă să fie greu și acceptați că pentru a-i proteja pe copii este absolut necesar să încheiați această relație cât de mult posibil fără conflict. Deci, pentru cei care consideră că pot fugi divorțând, vestea este că nu se pot ascunde. Tot ce faceți are consecințe asupra copiilor dumneavoastră. Dacă va aflați în postura celui părăsit sau a celui care părăsește, este nevoie să fiți atenți, să aveți grijă și răbdare atât cu voi înșivă, cât și cu partenerul. Pare imposibil să fii empatic cu cel care pare că nu îi pasă de ține și chiar alege să te rănească pentru a-i fi mai bine. De fapt celui care alege să părăsească cuplul îi este mai ușor fiindcă este cu mulți pași înainte. Nu este luat prin surprindere, iar suferință lui a început cu mult înainte și este consumată o parte din ea. De cealaltă parte, acesta trebuie să aibă în vedere șocul și furia pe care această veste le poate produce. Sarcina celui care nu dorește neapărat această despărțire este să înțeleagă mânia și resentimentele pe care le are și să accepte situația. Abia apoi va puteți ocupa de un viitor al dumnevoastră. Oricât de greu ar fi să acceptați realitatea, o căsnicie nu poate continuă dacă ambii parteneri nu sunt de acord cu aceasta, iar încercarea de agățare va spori și mai mult suferința tuturor membrilor familiei. Oricât de greu ar fi de crezut, în acest moment există motive de fericire dincolo de acesta etapă din viața dumneavostră.
Toți părinții doresc ceea ce este mai bun pentru copiii lor, și totuși, ajunși într-o stare de regresie emoțională puternică, ajung să facă lucruri împotriva celor mici. Propriile lor răni, nevoi, resentimente, temeri și anxietăți le întunecă rațiunea. De cele mai multe ori adulții știu ce este benefic să facă, dar ce reușesc să facă este să se comporte într-un mod dăunător și distructiv. Este necesară o doză foarte mare de maturitate și resposabilitate din partea părinților să pună în paranteze nevoile lor și să aibă grijă în acele momente de nevoile copiilor.
În situațiile în care cei doi soți nu reușesc să ajungă nici peste ani la o bună colaborare, copiii vor fi afectați pe termen lung și poate chiar de-a lungul întregii lor vieți ca adulți. În continuare voi puncta pe scurt câteva dintre lucrurile care îi protejează pe copii de efectele acestei despărțiri sau, din contra, îi afectează în mod negativ. Mai simplu spus, ce să facem și ce să evităm pentru a ne proteja copiii.
- Alegeți cu grijă momentul în care îi anunțați pe copii, astfel încât să fie prezenți toți membrii familei, să aveți suficient timp la dispoziție, să nu fiți întrerupți și mai ales să fiți pregătiți să răspundeți posibilelor întrebări și să îi acompaniați în reacțiile pe care le pot avea. Ei își vor aminti pentru tot restul viețîi această veste așa că fiți atenți cum o transmiteți!
- Asigurați-va că cel mic nu se consideră vinovat pentru ce se întâmplă, spuneți-i că nimic din ce ar fi putut face el nu putea schimba situația. Faceți-l să înțeleagă că divorțul este doar între adulți, dar că el va avea întotdeauna doi părinți care îl vor iubi și îngriji. Îmi amintesc un caz în care un tătic divorțat și deja intrat într-o nouă relație a fost întrebat de către o prietenă a fiicei lui, atunci când a venit să o ia de la grădiniță, de ce o iubește pe nouă sa iubita. Tăticul nepregătit și luat prin surprindere a dorit să ofere totuși un răspuns și i-a spus că o iubește pentru că este frumoasă și deșteaptă. Fetiță nu s-a oprit și a adăugat că și mama fiicei lui este frumoasă și deșteaptă. Iar tăticul a fost depășit. De fapt, copiii au nevoie să fie asigurați că nu vor fi și ei părășiți așa cum s-a întâmplat cu părintele pe care îl simte mai vulnerabil. De altfel, vor să afle ce greșeli a comis părintele părăsit pentru a le evita ei. În astfel de situații este necesar să clarificați cu ei că doar iubirea dintre adulți se poate diminua din cauza greutăților și neînțelegerilor viețîi, însă iubirea pentru copii nu poate fi atinsă de astfel de motive. Spuneți-le că deși nu îl mai iubiți pe părintele lor, încă mai țineți la el și îi doriți binele.
- Oricât de devastat sunteți de pierderea pe care o trăiți, fiți onești cu copilul/copiii referitor la sentimentele dumnevoastră însă aveți grijă să nu fie perceput fostul partener ca cel care a cauzat această suferință. Acest lucru l-ar putea aruncă pe copil într-o capcană de loialitate față de părintele vulnerabil și respingerea celuilalt. Pe termen lung acest lucru poate avea consecințe care nu avanteajeaza pe niciunul dintre membrii familiei. Acceptați că indiferent cât de bun sau rău îl considerați pe fostul partener, copilul are nevoie de amândoi părinți, iar acesta va rămâne întodeauna singurul al doilea părinte pe care îl va avea copilul dumneavoastră. Orice acțiune împotriva celuilalt părinte este de fapt o lovitură împotriva copilului.
- Aveți întodeauna grijă ca cel mic să nu se depărteze de părintele pe care îl vede mai rar. În cazul în care observați semnale de genul acesta, vorbiți deschis cu copilul și chiar cu fostul partener despre emoțiile celui dintâi și posibilele cauze ale acestei alienari.
- Bucurați-vă de timpul petrecut cu celălalt părinte și aveți întodeauna în vedere binele fiului/fiicei dumnevoastră și împărtășiți acest lucru cu copilul : “Mă bucur că te-ai distrat bine în weekend-ul această fără mine. Deși mi-a fost dor de ține am făcut multe lucruri pe care nu reușeam să le fac și mă liniștea gândul că știam că și tu ești bine în același timp”.
- Nu folosiți cuvinte jignitoare referitoare la unele asemănări pe care copilul le are cu unul dintre părinți. Acestea sunt părți din însăși persoană lui și inevitabil aceste judecăți dor.
- În cazul unei recăsătoriri care funcționează bine abțineți-vă de la denigrări referitoare la fostul partener sau la noul părinte vitreg. Un cuplu nou reprezintă, în cele din urmă, un lucru pozitiv pentru copil oferindu-i un nou model care îl învață că există posibilitatea refacerii vieții după un eșec relațional.
- Nu vă temeți că un părinte vitreg va poate lua locul. Părinții nu pot fi niciodată înlocuiți, iar dacă arătați dragoste, atenție, grijă și constanță în timpul alocat, nimeni nu vă va putea substitui în ochii propriului copil.
- Când este stabilită modalitatea de îngrijire a copilului aveți în vedere că dincolo de separarea cuplului copiii au nevoie de fiecare dintre părinți. Luați în calcul posibilitatea reședinței alternante. Deși este mai greu de implementat, această varianta are mize educative ce merită înfruntarea acestor dificultăți.
- Fiți întodeauna disponibili din punct de vedere emoțional pentru conținerea emoțiilor copiilor. Oferiți-le cadrul și posibilitatea de a le exprima și în același timp arătați-vă dispuși să răspundeți întrebărilor pe care le au fără a da detalii pentru care nu sunt pregătiți să le afle.
- Clarificați cu copilul faptul că dacă dumneavoastră sunteți supărat pe fostul patener nu înseamnă că este un motiv pentru care și el trebuie să fie.
- Dacă aveți ceva de rezolvat cu părintele copilului, nu îl folosiți pe copil ca mediator.
- Fiți constanți și previzibili. În această perioadă copiii au nevoie de rutină. Dacă aceasta nu este respectată ei pot suferi foarte mult dacă nu petreceți cu ei timpul promis sau uitați de un eveniment important pentru ei.
Este foarte important să veniți cât de mult în sprijinul propriei persoane pentru a finaliza această etapă dificilă din viața dumneavoastră într-o manieră cât mai sănătoasă. Ajustarea emoțională a copiilor în perioada de după despărțire va fi în strânsă legătură cu propria voastră ajustare. Dincolo de împărțirea responsabilităților în două case diferite este necesar să lăsăți în urmă fosta căsnicie pentru a vă putea ocupa de viața care urmează. Învățați să folosiți această experiență ca pe una care vă va ajută să creșteți pe toate planurile și mai ales deveniți mulțumiți de propria persoană care merită să privească viitorul cu optimism. Nu divorțăm fiindcă dorim să suferim, ci pentru că nu mai putem așa și pentru că dincolo de acest sfârșit al relației există un alt început, un început ce sperie tocmai pentru că este necunoscut, dar care cu siguranță merită o șansă.
Sunt atât de multe lucruri de spus despre această etapă plină de emoții puternice încât este foarte greu de cuprins toate posibilitățile. Doresc să închei prin a adaugă că există viață după divorț, fără a diminua suferința pe care o poate provoca. Dincolo de cele menționate mai sus aș mai adauga două lucruri importante într-un astfel de proces. Unul dintre ele este să fiți atenți să nu repetați aceleași greșeli în viitoarea relație. Întrucât de obicei suntem atrași de cunoscut și implicit de același tip de persoană, riscul unei noi separări pentru căsniciile viitoare crește în comparație cu prima (statisticile arată acest lucru). Acordați-vă timp să vă cunoașteți și să aflați mai multe despre voi înșivă și despre cum vă puteți ajută. Cel de al doilea lucru pe care doresc să îl menționez în încheierea acestui articol este să nu va temeți să fiți singur! Aceasta este o teamă pe care cu toții o avem, iar cu cât ne dorim mai tare să o evităm, cu atât devine mai intensă. Totuși, singura modalitate de a scapă de ea este să o confruntați. Dați-va timp în care să fiți cu adevărat singuri. Până la urmă să fii singur nu este un lucru chiar atât de rău. Este important să faceți diferența între a fi singur și a te simți singur. În timp ce prima se referă la o resursă ce ne ajută să fim împăcăți cu noi înșine, să fim conectați la propria persoană și să păstrăm legătură cu propria individualitate, a două implică lipsa unor relații sau prietenii semnificative. Înfruntarea temerilor poate fi o experiență ce ne întărește. Mulți dintre cei ce au trecut prin suferință unui divorț, își amintesc de lecția dată de experiență incleștarii de atunci ca de cea mai semnificativă lupta pe care au purtat-o cu ei înșiși și au câștigat-o. Odată confruntat necunoscutul devine cunoscut, iar în spatele umbrelor au descoperit că nu se află un chip înfricoșător, ci doar propriul chip familiar și răbdător.
Articol scris de Denisa Popa, Psihoterapeut Gestalt
