Așa cum copilului de la nivelul primar îi sunt prezentate aspecte reale și îi sunt atribuite responsabilități reale cu privire la îngrijirea mediului și a sinelui, copilului de la al doilea plan trebuie să i se ofere situații reale în care să-și exerseze voință și rațiunea. În plus, cu scopul de a oferi copilului o experiență suficient de bogată în lumea reală și un pachet cât mai bogat de sarcini mentale, este necesar ca mare parte a studiului făcut de copil să aibă loc în afara clasei. Această dezvoltare duală a responsabilității și a experienței este realizată prin „ieșirile în afara școlii”, de exemplu, prin incursiuni în lumea reală, în căutarea cunoștințelor și a experiențelor legate de studiul de la clasa al copilului. 

Aceste călătorii de cunoaștere diferă de tradiționalele excursii prin faptul că sunt inițiate, planificate și înfăptuite de către copii și nu de către adulți, iar acestea se ivesc spontan din interesul și munca depusă de copii, și nu dintr-un plan de educație creat de adulți.

O „ieșire în afara școlii” poate fi pentru copilul de la nivelul elementar primar o călătorie simplă (din perspectiva unui adult) precum o vizită la biblioteca publică pentru a caută cărți sau articole care nu sunt disponibile la școală. Un copil mai mare care este mai capabil și mai pregătit pentru a-și asuma o și mai mare responsabilitate poate organiza o vizită la o universitate pentru a intervieva un zoologist sau un poet, o vizită la turnul de control al unui aeroport pentru a conduce un studiu de cercetare a siguranței în zbor sau o vizită la o herghelie pentru a îngriji și a pregăti caii pentru paradă. În vreme ce nivelul primar oferă copilului un spațiu în care acesta este protejat pentru a se putea dezvolta singur în siguranță și fără a fi distras, Educația Cosmică a nivelului elementar Montessori, revendică lumea reală ca mediu de studiu. Rolul adultului este acela de a se asigura de claritatea procesului pe care copiii îl parcurg când se pregătesc să iasă în afara școlii și de a-i spijini în fiecare etapă a acestui proces, în măsura în care au nevoie de ajutor. 

Cu ocazia unei ieșiri bine organizate, copiii pot întâlni expresia aproape a fiecărei trăsături umane universale: explorarea legată de interesul interior; orientarea într-o situație sau într-un loc necunoscut, determinând dezvoltarea simțului de orientare în cadrul diversitățîi culturale; ordinea, în planificarea și rezolvarea lucrurilor care trebuie făcute înainte de călătorie și în timpul acesteia; autocontrolul în situațîi dificile și poate, descurajatoare; imaginația, în conceperea planului pentru ieșire și gândirea ipotetică implicată în etapele planificării; abstactizarea, în adunarea informațiilor și sintetizarea implicită cu muncă de rigoare de la clasa; munca și deplasarea în călătorie; repetiția, prin retrăirea experienței prezentate de învățătoare la clasa; perfecționarea, în grijă cu care planificarea și aplicarea planului sunt făcute și analizarea ulterioară a lucrurilor care ar fi putut să fie făcute diferit pentru a face călătoria și mai plină de succes; și comunicarea și apartenența, în fiecare aspect al planificării și al aplicării acesteia. Donna Bryant Goertz – Profesor și Trainer Montessori