Totul a pornit din nevoia copiilor de a striga după ajutor atunci când apăreau mici conflicte ori dificultăți în clasa lor. Au venit cu ideea de a desemna câțiva membri (colegi ai lor) care să intervină, să îi ajute și să ia uneori decizii atunci când ei nu știu cum să procedeze.
Părinții au auzit imediat de acest Comitet al Păcii, astfel ajungând curiozitatea Clasei Ginger.
Ne-am gândit să vorbim cu membrii desemnați 🙂 și să aflăm chiar de la ei răspunsurile întrebărilor noastre de adulți:).
Toți copiii vor avea ocazia să trecă prin această experiență, periodic schimbându-se componența Comitetului Păcii.
Însă acum să vedem ce secrete ne dezvăluie MB, MO și TD!
Ce credeți voi că este pacea?
MB: Este bunătate, fără războaie și atât.
MO: Când toți oamenii se înțeleg, nimeni nu se ceartă!
TD: Ați zis voi totul!
De ce credeți voi că este bine să aveți un comitet al păcii în clasă. La ce îi ajută pe copii?
MB: Că să nu mai apară conflicte și să…
MO: Să nu trebuiască mereu să o deranjeze pe Dna învățătoare și pe Dl învățător când sunt în prezentări.
TD: Copiii să nu se mai certe.
MB: Copiii sunt prieteni cu Comitetul Păcii și le este mai ușor să vină la noi.
TD: Să rezolve conflictele.
Cum luați voi deciziile? Cum procedați?
TD: Ne adunăm în grup…
MO: Unde sunt sunt mai puțini copii și mai liniște.
TD: Ne gândim toți și când avem toți aceeași părere că este bună – aia este!!
MO: Nu am dat niciodată o decizie fără ca unuia dintre noi să nu-i placă decizia!
MB: Da, fiindcă altfel nu ar mai fi înțelegere.
Ce credeți că aveți voi de învățat fiind în Comitetul Păcii?
MB: Pot să iau decizii și să ascult deciziile altora.
MO: Oricum îmi place să rezolv conflicte, nu mă deranjează deloc.
TD: Ne ajută să nu ne certăm între noi.
Nu va place când este ceartă între colegi?
Toți: Nuuuuu
MO: Nu mai faci nimic…
MB: Unii ne-au întors spatele când ne-am dus la ei.
MO: Atunci intervin adulții – “comitetul suprem”.
La ce întâmplare va referiți?
MO: O colegă nu împărțea lopata de zăpadă cu colegii și a fost supărată toată pauză, nu a vrut să vorbească și mi-a întors spatele când am întrebat-o ceva.
Cea mai haioasă întâmplare de când sunteți în Comitetul Păcii?
MB: Două colege au scăpat o rigla în calorifer…
MO: Și după aceea au blocat și un șervețel în calorifer că să scoată rigla, plus un creion.
MB: Și nu era un conflict și tot ne-au chemat.
MO: Era o problemă!!!
Cel mai dificil conflict, moment?
MO: Cel cu lopata. Când ne-a întors spatele.
MB: Mie niciunul nu mi s-a părut greu.
MO: Atunci când apare “comitetul suprem”, atunci este dificultate.
Și apare des “comitetul suprem”?
MO: Nuuuu… uneori sunt lucruri mărunte.
Ce i-ați sfătui pe copii să facă pentru a se înțelege mai bine și a nu mai există conflicte?
MO: Să nu se mai deranjeze unii pe alții, de exemplu să nu spună răutăcios “Mai, lasă-mă în pace!”, ci să îi spună frumos “Te rog frumos, nu-mi place să-mi faci așa”.
MB: Eu l-aș ruga frumos, dacă nu poate să lucreze cu ceilalți, să lucreze singur și să-i lase în pace, pentru că sunt 3 ore de lucru în care trebuie să lucrăm toți.
Ce credeți? Ar trebui să existe un comitet al păcii și pentru adulți?
MO: Hmmm, nu aș fi atât de sigură…
Adulții nu se ceartă?
MB: Ba daaa! Doar că-și rezolva singuri conflictele. Nu trebuie să intervină nimeni. Lumea ar fi un loc mai bun dacă nu s-ar mai certă, n-ar mai există războaie și n-ar mai muri oameni.
MO: Din cauza unei certe!
“Poveste cu 5 cuvinte
- fotografie
- clama
- zgârietură
- geografie
- rachetă
Visul Mariei
A fost odată o fetiță pe nume Maria. Ea avea un frate pe nume Petru. Maria stătea în camera ei liniștită și își făcea tema de la geografie. Când era pe cale să scrie ultimul cuvânt, Petru a dat buzna în camera Mariei. Maria a căzut de pe scaunul de la biroul ei și și-a făcut o mică zgârietură și a țipat.– Petru, bate și tu la ușa! M-ai speriat rău de tot.– Maria, uite ce am făcut, o rachetă din carton, îți place?– Că mi-ai făcut zgârietură nu, dar rachetă da.– Am o veste bună, în seara asta vom merge la un restaurant, ne vom întâlni cu toate rudele noastre și vom face o fotografie.Apoi Maria s-a îmbrăcat cu cea mai frumoasă rochie pe care a găsit-o, și-a aranjat părul și și-a pus o clama. Ea avea 14 pisici și 7 câini, i-a luat pe toți, și i-a pus în mașînă mică, a tatălui ei, pe nume B. iar ea și cu Petru în mașină mare a mamei ei pe nume A. Apoi au pornit la restaurant. S-au întâlnit cu toate rudele, au mâncat până s-au săturat. Apoi a urmat fotografia, dar când erau pe cale să facă fotografia un sfert de rude s-au mișcat și s-au dus la toaletă că să se aranjeze. După care s-au aranjat, au fost gata să facă fotografia și au reușit în sfârșit. Apoi au tăiat porcul, iar bunica și-a făcut o zgârietură. Apoi Maria și Petru și-au luat darurile și s-au dus acasă. Maria a primit o clama cu un unicorn, un caiet de geografie și o carte, iar Petru a primit o rachetă mare de jucărie.Când au ajuns acasă, s-au dus direct în pat. Maria a început să citească din cartea pe care a primit-o, se numea “Narnia 7”, era vorba despre un unicorn. Apoi a adormit și l-a visat. Toată povestea asta care i s-a întâmplat a fost visul ei, nimic nu a fost adevărat. Și am încălecat pe-o sa și v-am spus povestea așa, și am mai încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare și gogoneața minciună.”
Ilinca, 9 ani
