Omul a cucerit Cosmosul și a făurit multe lucruri care nu puteau fi nici măcar bănuite în vechime. Totuși acest om încă nu știe cine este, de unde vine și după ce tipar divin se construiește.
Unii oameni de știință au înaintat numai în teorie, alții au îmbinat teoria și practica.
Dr Maria Montessori este unul dintre oamenii de știință care a tras concluzii după ce vreme de zeci de ani a lucrat cu copii și i-a observat îndeaproape în diverse părți ale lumii. Observările ei profunde au generat în timp înființarea a peste 22.000 de școli și grădinițe Montessori în întreaga lume.
Spre deosebire de abordarea de masă, în care copilul este văzut că un vas gol care trebuie umplut cu informație, dr. Montessori a observat că fiecare copil vine pe lume cu tot potențialul și energia creatoare necesare construirii ființei umane. Adultul trebuie doar să îl expună încă de la naștere unui mediu corect organizat pentru el. Mediul este absorbit 100% de cel mic. Din acest mediu fac parte bineînțeles și aduliîi din jur. În primii 3 ani de viață toate impresiile auditive și vizuale se vor imprima pentru totdeauna, ca într-o poză.
„Psihologii, după ce au observat copiii foarte mici, spun că dintre toate simțurile, simțul auzului este cel mai puțin dezvoltat. Majoritatea ar fi de acord că bebelușii de la 0 la 3 luni par să fie atrași mai degrabă de lumină decât de sunete. Ei nu percep muzica la începutul dezvoltării lor intelectuale. Urechea este un organ de apărare. Atât de importantă încât este întotdeauna deschisă – chiar și în somn este în alertă.
E nevoie să ne amintim un lucru esențial: copilul nu are conștiință. Conștiința apare mai târziu. Atunci când auzul începe să se dezvolte, ne putem referi la conștiință. În alte cuvinte, suntem conștienți de sunet. Marele psiholog elvețian Jung spunea: „Conștiința nu există de la început; ea trebuie ridicată de la temelie pentru fiecare individ în parte”.
Noi avem ceva ce lipsește încă micuților. Conștiința apare mai târziu în viața unui copil!
E nevoie să înțelegem importanța acestui lucru. Dacă conștiința ar fi ereditară, nu s-ar mai putea schimba nimic. Dar dacă conștiința se dezvoltă pentru fiecare individ în parte, există posibilitatea unor generații superioare nouă în viitor. E nevoie să reflectăm asupra următorului aspect: nu putem judeca psihologia copiilor mici din perspectiva conștiinței. Ei nu sunt conștienți.
Copilul posedă, neconștient fiind, o putere diferită de orice putere pe care o poate avea adultul conștient. Când studiem copilul e nevoie să înțelegem că mintea sa este diferită de mintea pe care noi, ca adulți, o avem. Această concluzie este diferită de cea îndeobște întâlnită, aceea că cei mici nu posedă minte. Mintea lor este doar foarte diferită față de a noastră. Puterile copilului sunt superioare puterilor noastre și este înzestrat cu posibilități pe care noi nu le mai avem, putând fi comparat cu un geniu. El este obligat să ducă la îndeplinire o muncă uriașă; e nevoit să-și formeze limbajul. Acesta este un lucru măreț pe care copilul trebuie să-l construiască.
Limbajul este un lucru artificial; nu poate fi găsit în natură, așa cum o floare se poate găsi. Este creația omului, o achiziție intelectuală. Fiecare grup de oameni are limbajul lui specific. Limbajul este vechi; a fost creat de civilizațîi acum mii de ani, devenind cu timpul din ce în ce mai complicat. Există în mediu, dar nu este un lucru simplu și natural; este rezultatul inteligenței umane. Cum de este limbajul un lucru atât de interesant pentru un copil? Limbajul nu există pentru un copil abia născut, dar sensibilitatea, predispoziția către limbaj este prezentă.
Îl auzim și în mediul ce ne înconjoară și uneori imităm sunetele naturii. Noi le numim pe acestea onomatopee. Copilul se adaptează limbajului pe care îl întâlnește în mediul său înconjurător.
Doctor Thomatis spunea că vocea mamei are un rol important în dezvoltarea simțului auditiv la fetus. Copilul are nevoie să asculte vocea mamei, a tatălui, să asculte muzică. Dorința de a vorbi “este partea emoțională a limbajului”.
Copilul trebuie să audă limbajul pentru a-l putea reproduce, copilului trebuie să i se vorbească direct și în mod frecvent. Steven Pinks și Liz Elliot au făcut un experiment cu părinți surzi și copiii acestora. I-au lăsat pe copii în fața televizorului presupunând că aceștia, auzind limbajul, vor putea vorbi. Dar copiii nu și-au însușit limbajul în acest fel. Copilul are nevoie de un anumit tip de limbaj în care părinții joacă un rol vital.
Maria Montessori spunea: “La vârsta de 1 an copilul produce primul cuvânt intenționat. Apoi vorbirea lui nedeslușită are un scop, fiind o dovadă a inteligenței și totodată a existenței unui proces conștient de care el este din ce în ce mai capabil. El acum devine conștient că limbajul se referă la împrejurimi și dorința lui de a-l stăpâni este și mai mare.
Este foarte important că adultul să nu râdă de primele cuvinte ale copilului, indiferent cât sunt de stâlcite, deoarece îl va frustra și îi va opri procesul de dezvoltare.
Dr.Montessori spunea că și bonele care au în grijă copii de până la 2 ani trebuie să aibă cunoștințe solide referitoare la dezvoltarea limbajului, să înțeleagă procesul de însușire a lui și să îl sprijine în mod conștient și responsabil.
Ajutând copilul, devenim servitori și colaboratori cu natura însăși.
*Fragmente traduse și adaptate din bibliografia Mariei Montessori
