Dragi părinți,
 
Armonia aduce armonie, colaborarea aduce colaborare, coerența aduce coerență și tot așa putem continua.
 
Acestea sunt doar câteva cuvinte care se tot repetă în comunități de oameni foarte conștienți de ei înșiși dar și de timpurile pe care le trăim. Pentru că este ușor să te pierzi în nălucile orașului și ale societățîi “civilizate” încerc să mă resetez mereu prin a călători în lume acolo unde unii oameni lucrează cu ei înșiși la un nivel superior. Astfel, ii inspiră și pe ceilalți care, prin limitele impuse ușor de societatea nevrozată în care trăim cei mai mulți dintre noi,  încep să închidă ochii la a vedea cât de explozivă sau brizantă este perioada aceasta din istoria omenirii.
 
Adrenalina inundă sistemul nostru și aduce disfuncții de toate felurile, apărute în special în separarea de simplitatea voluntară a vieții. Lupta cu problemele financiare, asistarea la dizolvarea relațiilor (nu numai cele de cuplu), de fapt lupta cu toate atașamentele noastre, de toate felurile, generează un stres enorm în viețile noastre.  Chiar dacă neletal, acest stres este cronic.
 
Inclusiv atașamentul pentru un sistem de educație care ne dă repere (numai pe hârtie însă) despre nivelul la care este copilul generează un stres foarte mare.
Mai mult, creează replici ale noastre în copiii noștri, viitori adulți, care vor intra în aceeași cursă zilnică, nechestionata din lipsa de timp și conștientizare a faptului că lumea se schimbă masiv sub ochii noștri. Provocările generației noastre (de când eram mici) și a copiilor noștri sunt foarte diferite. Părinții noștri se confruntau cu altfel de probleme de rezolvat pentru noi. Ne dăm seama pe de o parte de acest lucru și vrem rezultate diferite de la copiii noștri, în linie cu timpurile prezente,  dar, în fapt, în mare, tindem să abordăm tot metodele vechi din dorința de siguranță a “drumului știut” care însă se dovedește din ce în ce mai clar că nu e cel mai sigur. Universitățile își schimbă din ce în ce mai mult percepțiile asupra modului de admitere a studenților. Aceste lucruri se întâmplă chiar acum, în zilele noastre. MBA-urile și faima lor sunt în mare declin (pentru cine vrea să vădă) pentru că nu mai prezintă o siguranță la a accede la anumite tipuri de meserii, care și ele se schimbă cu ritm trepidant. Universitățile admit din ce în ce mai mult pe baza de portofolii construite de-a lungul anilor de școală și nu foaie matricolă.
 
În prezent, în lume, educația Montessori este mai înțeleasă și mai dorită ca oricând în trecut.
Toți vizionarii din toate domeniile în această lume, printre care și Dr Montessori, au construit “temple” care se umplu mult mai târziu decât în timpul existenței lor, când ei deja nu mai sunt acolo. Astfel de oameni vizionari se nasc cu mult înaintea timpurilor lor, tocmai cu scopul gândit de către “Existență”, adică să ajute omenirea să vadă “mai departe”. Evoluția este un fapt. Nu putem opri Natura, Viața. Dar evoluția noastră, personală, este o chestiune de alegere și nu se întâmplă din șansă sau de la sine.
 
Social media azi ne da mereu impresia vieții neîmplinite, a faptului că deși ești într-un loc, viața se întâmplă mereu în alt loc și ai senzația că pierzi mereu ceva când, de fapt, la o analiză cu multă prezență conștientă nu ne pierdem decât de noi înșine și momentul prezent (tot ceea ce avem sigur în această viață); și acest lucru se întâmplă pentru că proiectăm fricile noastre în viitorul copiilor noștri.
Echilibria, ca și alte școli care există în medii mai evoluate, propune o  educație diferită de cea cu predare frontală și/sau școală boutique pe baza de evaluare numai cu note/rezultate scrise în mod constant; la EME ne propunem un mediu în care copiii se pregătesc cu adevărat să știe cine sunt pentru a putea privi viața în mod holistic, adică așa cum este ea, și să aibă încredere că pot fi orice vor să fie (nu numai o cifră pe o foaie de hârtie); încrederea și integritatea vin din noi dacă trăim în copilărie în mediul potrivit dezvoltării pentru viață foarte complexă dar, în același timp, foarte simplă dacă avem inima largă deschisă să o vedem așa. Acest mediu include atât Școala cât și Familia.
 
Unii oameni sunt pe deplin conștienți că încrederea în normele democratice este de ceva vreme în colaps și se adună pentru a face lucrurile altfel, pentru a reuși împreună, numai imprena, să schimbe poveștile pe care le spun copiilor și povestea pe care și-o spun lor înșiși despre viață pentru a genera un alt tip de societate. Cea în care trăim în prezent este în faliment. Alți oameni însă, au tendința să întâmpine aceste crize (evidente în multe domenii, inclusiv educație) cu pasivitate și resemnare. Pentru unii oameni este un confort să își amorțească gândirea și simțurile și să meargă pe drumul “sigur”.
 
Când mă aflu în astfel de medii și comunități, mă bucur mereu, că, dincolo de toate provocările deloc ușoare prin care trecem la EME, primesc reconfirmarea că facem ceea ce trebuie pentru rezultate în ton cu timpurile pe care le trăim și cu ce va să vină. Devine greu însă să vedem atât de clar când media, astăzi, ne dă mereu impresia că  “we are on our own”, că numai prin competiție acerbă putem răzbi pentru genul de succes implantat atât de bine de către “marii economiști și ganditori” ai teoriilor care nu mai servesc progresului umanității așa cum se croiește ea în prezent.
Media a înlocuit din ce în ce mai mult cuvântul “people”cu “individuals”și aceste exemple pot continuă pentru multe aspecte ale vieții; astfel ne sunt inoculate idei din care se alimentează fricile noastre nechestionate, pe care le dăm mai departe celor mici. Cum mai scriam și cu alte ocazii, suntem mai liberi decât credem în cuget și simțire. Trebuie doar să ne dăm voie să explorăm acele “locuri din noi”și să venim mereu “acasă” în inima, la sursă, fără frici pentru rezultatele puse pe hârtie ale copiilor noștri la vârstă de 7-10 ani. Dacă privim din “acel loc din  noi” la calitatea momentului prezent,  din care se clădește următorul moment și apoi următorul și, tot așa,  vin momente succesive (adică viitorul),  putem deschide larg ochii și inima și ne putem bucura de realizările nescrise ale copiilor noștri. Astfel putem vedea cum abordarea diferită pe care copiii noștri o au în mod cert față de mulți copii din alte sisteme de educație, este cea care contează la temelia pentru viață. Așa cum bine știți, adulții EME lucrează intens și pentru rezultatele scrise, dar ele nu au relevanță fără o expunere a copiilor la un mod de învățare holistic pe care îl putem pune în practică și susține numai cu ajutorul dumneavostră, părinții noștri temerari.
 
Știm că noi, ca rasă umană,  suntem mai buni decât ni se spune că suntem, mai buni decât ni se induce că suntem. Prin recunoașterea potențialului imens al naturii umane și prin a acționa împreună putem face față crizelor multiple ale prezentului, crize care nu pot fi rezolvate la nivel de individ.
În aceste gânduri (și acțiuni pe măsură) dorim să ne desfășurăm activitatea la EME și va mulțumim că sunteți alături de noi!
 
Un an mai bun și plin de inspirație pentru toată lumea,
 
Cristina Preda