Înainte de șase ani, copiii pot vorbi despre un anume lucru și să-l lege de ceea ce știu în general despre el. Dar copilul din planul doi de dezvoltare poate să primească ceva mai mult, ceva care să-i provoace atât intelectul cât și imaginația. Folosim poveștile pentru a introduce idei importante și a marca un început, un punct de start în a explora “de ce-ul?” și “cum-ul?” acțiunilor oamenilor pe parcursul istoriei.
Atenția noastră în studiul istoriei cade pe potențialul deosebit al fiecărei ființe umane de a crea, de a-și folosi inteligența și de a-și manifesta si extinde compasiunea.
Dr. Montessori a văzut copilul ca pe o speranță pentru o lume plină de pace.
În clasa Montessori majoritatea capitolelor din istorie sunt abordate din perspectiva pozitivă a umanității. Ceea ce ajunge la copil este că toți oamenii, din trecut sau din prezent, indiferent de zona, au aceleași nevoi și tendințe umane. Toți au explorat, toți au avut nevoia de a comunica. Noi, ghizii copiilor, dorim să ajutăm copilul să aprecieze toate metodele inteligente prin care ființele umane și-au rezolvat problemele cu ajutorul inimii, mâinii și a minții fără a avea prejudecăți în privința a cine e mai bun față de cine.
Dacă ne dorim ca un copil să ajungă să cunoască într-adevăr istoria, e necesar să i-o prezentăm în totalitate. Ceea ce s-a întâmplat înainte ca ființa umană să apară e la fel de important ca ceea ce s-a întâmplat după, iar Marile lecții oferă această perspectivă. Istoria este prezentata ca o piesă de teatru: marea dramă a modului în care au apărut lucrurile.
Primele trei Mari lecții povestesc despre grandoarea a tot ceea ce s-a creat fără ajutorul nostru, iar ultimele două sunt ale noastre, istoria noastră umană. Capitolele din istorie prezentate copiilor au deopotrivă aspecte paralele și secvențiale, iar majoritatea materialelor pot fi readuse în noi forme pe parcursul ciclului de Elementar.
Capitolul despre Preistorie poate fi prezentat și în cadrul unor lecții din Geografie sau Biologie, dar noi îl prezentăm din punct de vedere istoric pentru că el detaliază tot ceea ce s-a întâmplat înainte ca ființa umană să apară.
Povestim apoi despre primele ființe umane și le prezentăm copiilor evoluția nevoilor și tendințelor umane. Le dăm cea mai clară descriere a ceea ce suntem noi ca specie capabilă de o mare adaptare și inovare.
Capitolul despre nevoile fundamentale arată o relație clară între oameni și mediu și pregătește terenul atât pentru studiul interdependențelor în Geografia umană, dar și pentru studiul mai aprofundat al diferitelor civilizații și culturi.
Copilul din planul doi de dezvoltare devine conștient de timpul care trece, dar măsurarea lui e ceva ce trebuie învățat.
Capitolul despre timp arată copiilor ce sunt calendarele, ceasurile și cronologiile, dar le sunt prezentate și povești din istoria de măsurare ale acestora, activități și materiale care să le consolideze ideea de cum să pună lucrurile și evenimentele dintr-o perspectivă a timpului.
Importante pietre de temelie în dezvoltarea societății sunt investigate în capitolul despre Tipuri de societăți și Revoluții sociale. Este important ca un copil să înțeleagă dilemele pe care oamenii le-au înfruntat în timp ce s-au organizat în diferite tipuri de societăți și cum au rezolvat aceste dileme, atât prin invenții, cât și prin structuri sociale și culturale diferite. Copiii pot investiga diferite culturi în mod specific cu ajutorul tabelelor cu întrebări și răspunsuri și prin lucrul cu și despre civilizații.
Migrația este, de asemenea, văzută ca o cheie pentru a înțelege cum am ajuns să avem lucrurile din prezent. Marile lectii despre alfabet și numere sunt două povești ale migrării oamenilor și ideilor.
Ne folosim de cunoștințele pe care copiii le au în ceea ce privește nevoile fundamentale pentru a ne uita la Istoria propriei țări. Ne concentrăm atenția asupra unei cronologii panoramice, care se bazează pe nevoile fundamentale, atât spirituale cât și fizice, și nu atât de mult pe evenimente, războaie, domnitori. Dorim ca un copil să-și îndrepte atenția asupra lucrurilor ce au schimbat viața de zi cu zi a oamenilor.
Copiii explorează noțiunile de consecințe și interrelaționări cu ajutorul materialelor pentru Istorie, dar și cu ajutorul discuțiilor de la clasă. Faptul că un copil realizează că fiecare act pe care cineva îl face are consecințe, nu atât pentru propria persoană, cât pentru ceilalți, are un impact profund asupra comportamentului copiilor. Ei ar putea să discute, spre exemplu, cum faptul că saluți șoferul de autobuz și ii multumesti atunci când cobori poate contribui la apropierea cu prietenie a acelei persoane cu următorul pasager etc. “Inelele” consecinței ajung câteodată la persoane pe care nici măcar nu le cunoaștem.
Acest lucru este subliniat în Povestea apariției omului ce inspira copiii să se gândească la inima ce este capabilă să iubească.
Le oferim copiilor șansa să iasă din cadrul evenimentelor și să evite războaiele, intrigile politice, cuceririle, ca să se poată concentra pe oameni.
Dr. Montessori a sperat că acești copii care au o asemenea perspectivă asupra Istoriei vor dezvolta un simț al comunității cu toți oamenii – nu contează din ce perioadă sau din ce loc. Și a mai sperat că acești copii care vor deveni adulți isi vor îndrepta atenția spre idei inovative de rezolvare a problemelor lumii, fără idei preconcepute, gândind mai degrabă – aceasta este problema- suntem cu toții împreună în asta – cum o putem rezolva tot împreună?
“Este nevoie de influența lucrurilor profunde și sacre pentru a sensibiliza spiritul/sufletul și noilor copii ai umanității civilizate trebuie să li se ofere un profund entuziasm pentru sacra cauză a umanității.”
(Maria Montessori- Educatie pentru pace)
Atunci când vrem să le vorbim copiilor despre invențiile oamenilor sau despre descoperirile lor, trebuie să ne amintim faptul că ei se poate să nu fi înțeles minunăția acelei invenții deoarece se poate să fi trăit cu ea toată viața lor. Trebuie să fie ajutați să-și folosească imaginația ca să lase la o parte orice confort modern și să fie capabili să aprecieze atât eroii cunoscuți cât și pe cei necunoscuți ai trecutului.
Din tot ce le prezentăm, prin povești copiii trebuie să înțeleagă următoarele lucruri de fiecare dată: Ce fac oamenii când întâmpină o problemă? Își mobilizează tendințele umane; incearcă și nu reușesc, cooperează și într-un final creează. Iar o dată ce creează, își numesc creațiile.
Poveștile biografice despre exploratori, inventatori și despre alți oameni care au modelat istoria sunt, de asemenea, foarte importante si le prezentăm copiilor. Ele pot fi spuse și la persoana I, mai ales pentru că aceste povești i-ar putea ajuta pe copii atunci când ei înșiși scriu, “forțându-i” să realizeze ceva mult mai interesant și atractiv cu informațiile pe care le află.
Am avut o astfel de prezentare – m-am prezentat copiilor ca fiind Cuprul – metalul descoperit de sumerieni. Pe lângă faptul că li s-a părut foarte interesant faptul că eu m-am transpus în pielea unui obiect lipsit de viață, care avea acum șansa de a vorbi și de a-și prezenta evoluția și mai captivant a fost follow-up-ul acestei prezentări – faptul că și ei au avut șansa de a se pune în pielea altui metal sau a aceluiași din prezentare, cu o abordare diferită. Zile în șir școlarii m-au strigat „domnul Cupru”, iar în timpul prezentării, atunci când vorbeam despre aliajele ce rezultă din combinarea Cuprului cu alte metale precum Cositorul, ei au făcut imediat trimiteri haioase referitoare la cuvântul “combinat”.
Prezentarea la persoana I îi obligă să stea concentrați pe firul poveștii, pentru că trebuie mereu să reformuleze, ceea ce implica procesarea cognitiva a informației. În plus, această abordare la structura narativă ajută copiii Montessori cu înțelegerea citirii și în scrierea creativă.
Povestea poate fi spusă școlarilor, indiferent de anul de studiu, este accesibilă tuturor și interiorizată diferit. Dacă un școlar de anul I poate să participe la follow – up printr-un proiect concentrat pe desen, școlarul de anul 4 sau 5 poate să găsească extensii în oricare dintre civilizațiile pentru care avem material la clasă sau să caute resurse în enciclopedii, cărți de istorie sau internet.
Unul dintre marile obiective ale lucrului în aria Istoriei este de a inspira copiii spre recunoștință; recunoștința față de creație, acest uimitor mediu pregătit de care suntem dependenți, dar și recunoștința față de toți cei care au venit înaintea noastră, în special eroii necunoscuți ale căror nume nu o să le știm niciodată. Persoana recunoscătoare se vede într-un context mai larg, ea vede că acțiunile sale au consecințe pentru alții. Permanenta recunoștință devine o bază pentru a trăi o viață morală, reprezentând conștientizarea interdependențelor care stau la baza educației cosmice.
Le datorăm mult mai mult decât ne dăm seama oamenilor obișnuiți care au sculptat și modernizat societatea pentru a se potrivi nevoilor lor. Oamenii „excepționali“, marii inventatori despre care noi putem citi, toți și-au construit ideile și invențiile pe bazele stabilite de mii de ani de activitate la toate nivelurile de rafinament și tehnologie.
Atenția se duce catre măreția creativității ce stă în „oameni obișnuiți“, subliniind faptul că toate ființele umane au potențialul de a crea, de a-și folosi inteligența și de a-și extinde compasiunea.
