“ [...] for small creatures such as we, the vastness is bearable only through love.” (Ann Druyan)
Biografie
Mereu mi s-a părut că limbajul este ceva fantastic și multă vreme am avut o nelămurire: de ce nu fascinează pe toată lumea așa ca pe mine? Între timp am crescut și am plecat de acasă în străinătate, unde au ieșit la iveală dragul și ușurința mea de a “învăța” alte limbi, și pe urmă de a-i ajuta și pe ceilalți în a și le însuși. Apoi am mai avut un alt noroc - încă unul și mai mare! - anume acela de a ”descoperi” că puține lucruri sunt sfinte pe această lume precum sunt copiii, și, mai ales, că locul meu este lângă aceștia. Să îi îndrum și să mă îndrume.
Înainte de acest moment de cotitură nu aș fi crezut în ruptul capului că aș putea fi profesor; mi-am descoperit vocația, pasiunea și unul din punctele cardinale în viață la vârstă adultă. Încă simt că în existența mea s-a petrecut un miracol, după ani buni. Sper ca acest sentiment să mă însoțească mereu.
Am fost studenta secției de Română - Latină din cadrul Universității din București, după care am considerat că pregătirea academică nu mai este o prioritate pentru mine. După alți câțiva ani de muncă doar în scopuri pecuniare am înțeles că nu pot trăi astfel; din acest punct totul s-a legat firesc: toate evenimentele din viața mea s-au închegat, parcă, astfel încât eu să fiu unde sunt astăzi.
În ultimii ani am urmat trei cursuri de formare specializată, toate centrate pe abordarea comunicativă de transmitere a unei discipline de natură lingvistică; am ales-o pe aceasta pentru că reprezintă metoda disponibilă cea mai apropiată de felul în care fiecare dintre noi și-a însușit limba maternă.
Și iată-mă acum, descoperind educația Montessori, cu surprindere, entuziasm și deferență, și învățând să integrez, ajutată și îndrumată de colegii mei, filosofia acestui sistem în predarea mea.
Biografie
Mereu mi s-a părut că limbajul este ceva fantastic și multă vreme am avut o nelămurire: de ce nu fascinează pe toată lumea așa ca pe mine? Între timp am crescut și am plecat de acasă în străinătate, unde au ieșit la iveală dragul și ușurința mea de a “învăța” alte limbi, și pe urmă de a-i ajuta și pe ceilalți în a și le însuși. Apoi am mai avut un alt noroc - încă unul și mai mare! - anume acela de a ”descoperi” că puține lucruri sunt sfinte pe această lume precum sunt copiii, și, mai ales, că locul meu este lângă aceștia. Să îi îndrum și să mă îndrume.
Înainte de acest moment de cotitură nu aș fi crezut în ruptul capului că aș putea fi profesor; mi-am descoperit vocația, pasiunea și unul din punctele cardinale în viață la vârstă adultă. Încă simt că în existența mea s-a petrecut un miracol, după ani buni. Sper ca acest sentiment să mă însoțească mereu.
Am fost studenta secției de Română - Latină din cadrul Universității din București, după care am considerat că pregătirea academică nu mai este o prioritate pentru mine. După alți câțiva ani de muncă doar în scopuri pecuniare am înțeles că nu pot trăi astfel; din acest punct totul s-a legat firesc: toate evenimentele din viața mea s-au închegat, parcă, astfel încât eu să fiu unde sunt astăzi.
În ultimii ani am urmat trei cursuri de formare specializată, toate centrate pe abordarea comunicativă de transmitere a unei discipline de natură lingvistică; am ales-o pe aceasta pentru că reprezintă metoda disponibilă cea mai apropiată de felul în care fiecare dintre noi și-a însușit limba maternă.
Și iată-mă acum, descoperind educația Montessori, cu surprindere, entuziasm și deferență, și învățând să integrez, ajutată și îndrumată de colegii mei, filosofia acestui sistem în predarea mea.
