Montessori nu e doar o metodă, ci și un mod de viață, cu principii bine definite care pot fi aplicate și acasă. Este important ca mediul de acasă să fie organizat în așa fel încât copilul să se simtă parte din familie, ceea ce îl face și responsabil.

De exemplu, la bucătărie tacâmurile, vasele și paharele să fie puse într-un dulap situat la nivelul copilului; vasul pentru apă să fie situat pe un raft jos; să existe mătură și făraș pentru curățenie, burete, cârpite, găleată. Copilul să fie implicat în aranjarea mesei, spălarea și uscarea vaselor, pregătirea gustarii, împachetarea prânzului, impăturirea prosoapelor de bucătărie. La baie să existe un înălțător pentru chiuvetă și toaletă, prosoape la nivelul copilului, pastă și periuță, perie de par, oglindă. Dormitorul să fie accesibil copilului, cu un pat din care copilul poate coborî sau poate urca independent; o pătură mică, astfel încât să poată să-și aranjeze singur patul; dulăpior pentru haine; masă joasă și scaune; dulăpior pentru cărți; o oglindă care să cuprindă toată imaginea copilului (cap – picioare); jucăriile pot fi plasate pe un raft jos, aranjate în coșulețe; restul jucăriilor sunt depozitate și aduse prin rotație, pentru a menține interesul; câteva cărți aduse la fel, prin rotație; un loc confortabil pentru citirea cărților, cu lumină bună. În sufragerie să existe un spațiu pentru câteva din lucrurile copilului, cum ar fi jocuri, puzzle-uri, cărți, un colț pentru muzică cu CD player și selecții muzicale liniștitoare, articole de artă la înălțimea copilului, colecții ale copilului, cum ar fi scoici, pietre, lucrări de artă. În natură copiii pot fi implicați în îngrijirea grădinii, strângerea frunzelor, plantare cu unelte de grădină adaptate pentru munca copilului; plimbări în natură denumind florile și animalele.

Metoda funcționează dacă i se da copilului libertatea de a alege. Acest lucru poate fi cultivat și acasă dacă părintele îi dă copilului de ales între două obiecte de îmbrăcăminte, în loc să aleagă pentru el. Copilului i se dă de ales între un număr restrâns de variante, de obicei două; nu orice, oricum sau oricând.

“Cu sarcinile practice, putem să-i ținem pe copii ocupați și fericiți în timp ce mișcarea lor se îmbunătățește în coordonare, ego-urile lor se dezvoltă și sunt întărite și siguranța personală și stima de sine continuă să fie intensificate. Aceste mesaje importante sunt absorbite în dezvoltarea ființei umane și vor ajuta la susținerea sa pe parcursul tuturor activităților viitoare: pot, sunt capabil, sunt demn de ceva, este nevoie de colaborarea mea pentru oamenii cu care trăiesc, munca mea este importantă pentru ceilalți și pot să transform lumea din jurul meu cu munca mea.”

(Montanaro, Silvana Quattrocchi, Understanding the Human Being, Nienhuis)