Scrierea creativă

Scrierea creativă reprezintă o modalitate de autoexprimare, dar are de asemenea un rol important în comunicare și produce încântare atât autorului cât și cititorului. Prima pregătire spre scrierea creativă este legată de îmbogățirea vocabularului, dar și de multitudinea unor experiențe proprii, concrete. Acestea vor ajuta copilul să aibă inspirație în alegerea subiectului expus, să decidă ce detalii va include, dar și modul în care se va exprima. Experiența proprie îi oferă copilului oportunitatea de a reflecta asupra acelui eveniment și asupra sentimentelor, trăirilor pe care le-a avut.

        Copilul învață să împărtășească cu ceilalți colegi experiențele pe care le-a avut și își însușește abilități de vorbit în public, înțelegând că trebuie să țină cont de anumite lucruri pentru a se face auzit și înțeles (tonul și volumul vocii, poziția corpului, contactul vizual etc). Atunci când copilului i se arată diferite modele de scriere creativă (modele de proiecte, modele de poezii, compuneri, jurnal etc), acesta capătă încredere în sine și în creațiile proprii. Apoi copilul învață să își așterne gândurile pe hârtie, să povestească ce a făcut în vacanță, ce carte citește, ce a observat în natură.

        În cartea scrisă de Michael Olaf, “Child of the World: Montessori, Global Education for Age 3-12+” scrie: “Atât copiii cât și adulții sunt interesați să afle modul în care limbajul s-a dezvoltat o dată cu dezvoltarea omului, cum la început, doar preoții erau cei care știau să scrie și să citească, cum migrația popoarelor a condus la nașterea unor limbi noi pe Pământ. De asemenea, ei pot afla că până și în zilele noastre există încă mii de copii care nu știu să scrie și să citească, iar acest lucru poate naște în ei recunoștință pentru oportunitatea pe care o au de a învăța.”

      Când un copil parcurge primii pași în scrierea de mână sau în explorarea gramaticii, nu îl corectăm. Îl învățăm toate abilitățile necesare scrierii prin intermediul activităților care nu sunt în legătură directă cu scrierea creativă, ci sunt o pregătire indirectă. Printre aceste activități, amintim: prezentarea cuvintelor compuse, prefixe, sufixe, prezentarea părților de vorbire, utilizarea dicționarului, prezentarea unor termeni noi la biologie, geografie, geometrie și explicarea etimologiei lor, citirea în grup, pregătirea de proiecte pe teme date sau teme alese de ei, observări în natură și notarea observațiilor, experimente și notarea concluziilor etc.

        La această vârstă, copiii sunt interesați de etimologia cuvintelor (de exemplu, cuvântul “verb” vine din latină “verbum” care înseamnă cuvântul. Aceasta ne indică nouă că verbul este cuvântul cel mai important într-o propoziție). Mulți dintre noi, adulții, avem amintiri neplăcute legate de studiul gramaticii. Fie era prea greu de înțeles, fie ne-a fost predată într-o perioada a vieții în care nu eram interesați de studiul gramaticii. Face o mare diferență când părțile de vorbire, de exemplu, sunt prezentate copiilor atunci când aceștia sunt interesați de ele (“Urmează copilul”) iar această este cea mai potrivită vârstă pentru a expune copiii noștri la gramatică. Fiecare parte de vorbire este reprezentată printr-un simbol care este prezentat împreună cu o scurtă poveste sau cu un exercițiu atrăgător, pentru că totul să fie cât mai concret și mai ușor de înțeles. Copilul poate face o colecție de cuvinte, ca un dicționar propriu sau poate exersa litere și cuvinte în caietul de caligrafie, iar acesta are o satisfacție de nedescris atunci când observă progresul lui în ceea ce privește “calitatea” literelor. Cortexul este folosit atunci când copiii scriu de mână,  trasarea fiecărei litere de mână accesând anumite arii din creier. Exersând aceste litere, activitatea devine automată și copilul se poate concentra pe actul creativ.

       În paralel cu toate aceste activități, copilul este încurajat să creeze poezii, compoziții muzicale, compuneri, să noteze ce observă în natură sau cum să remarce cum evoluează un experiment.

        Care sunt apoi rezultatele muncii lor? Pozele fac mai mult decât 1000 de cuvinte, așa că mai jos puteți vedea câteva exemple din lucrările copiilor: 

Creionul magic

 A fost odată o fetiță care scria foarte urât, toți cei din clasa ei scriau mult mai frumos decât ea.           

Într-o zi mama ei i-a dat un creion de acasă ș i-a spus să scrie cu el la școală.           

Când a ajuns la școală, Nadia, căci așa o chema pe fetiță, se duse în clasă și începu să scrie. Scria mai frumos ca niciodată și scria mult mai frumos decât ceilalți copii.           

În acea zi în clasa Nadiei se dădea un test, iar când a trebuit să predea testul, profesorul a întrebat-o de unde a învățat să scrie așa frumos.           

La ora patru Nadia de-abia aștepta să îi spună mamei ei cât de frumos scria cu acel creion și să îi mulțumească.