În cartea “Descoperirea Copilului”, Maria Montessori vorbește despre ceea ce se numește simțul stereognostic, simț care se referă la identificarea obiectelor pe baza reliefului lor.
“Să recunoaștem forma unui obiect atingandu-l peste tot cu vârfurile degetelor, precum fac orbii, nu este doar un exercițiu pentru simțul atingerii. De fapt, prin simțul “atingerii” se percep doar calitățile superficiale precum netezimea sau asprimea. În schimb, când mâna și brațul sunt purtate peste un obiect, atingerii i se adaugă și mișcare. Această adăugare este atribuită unui simt special, un al șaselea simt, denumit simt muscular, care permite multor impresii să fie depozitate în “memoria musculară”, cea care ține minte toate mișcările efectuate. Putem să ne mișcăm fără să atingem nimic și să ne amintim și să reproducem mișcarea efectuată în ceea ce privește direcția, distanță și așa mai departe. Acesta este rezultatul senzațiilor musculare pe care le-am experimentat. În schimb, în momentul când atingem ceva în timp ce ne mișcăm, două senzații, tactil și muscular, sunt îmbinate și dau naștere acelui simț numit de psihologi “simțul stereognostic.”
Antrenarea și ascuțirea acestui simț va lărgi orizontul percepțiilor, furnizând o bază mai solidă pentru dezvoltarea intelectuală. Maria Montessori a recunoscut importanța învățării prin experiențe senzoriale, simțul stereognostic oferind un sentiment special. Când îi este prezentată copilului activitatea care îi trezește acest simt, practic i se oferă posibilitatea de a recunoaște un obiect doar prin mișcare și atingere.
Simțurile și mâna lucrează împreună. Așa cum mâna este legătura prinderii cu ajutorul degetelor, așa simțurile sunt organe de prehensiune a imaginilor din lumea exterioară, necesare pentru inteligență.
În lucrul la această activitate este implicată mișcarea voluntară a mâinilor și brațelor, o mișcare direcționată conștient de către creier, fiind legată de tendințele umane către explorare și senzații. Cu cât există mai multă mișcare și experiență senzorială, cu atât există mai multă stimulare mentală și o mai mare dezvoltare intelectuală.
În mediul pregătit pentru grupa de vârstă 1.5-3 ani această activitate se regăsește la raft, ea fiind reprezentată printr-un săculeț în care sunt introduse diferite obiecte. Obiectele trebuie să fie sigure, familiare copilului (el trebuie să cunoască deja numele lor), recunoscute fără a fi implicat simțul vizual. Atunci când mâna este introdusă în săculeț, în primul rând trebuie căutate obiectele. Simțul tactil combinat cu memoria musculară va transmite informația la creier. În creier există deja memoria despre obiecte, iar combinația formelor lui se simte în creier prin imaginea obiectului care este în săculeț.
Abigaella Piciorang, Educator 0-3 ani
