Pentru copii, jocul simbolic are un rol deosebit de important, deoarece comunicarea experiențelor personale ridică probleme suplimentare. Copiii mai mici au capacități limitate ale limbajului, vocabularului și ale abilităților de auto-reflecție. De asemenea, discuția deschisă a problemelor lor poate crea un conflict serios de loialitate deoarece problemele copiilor aproape întodeauna se leagă de părințîi lor de care depind fizic și emoțional și cu care se simt solidari și aliați. De aceea, comunicarea în maniere mai puțîn deschise, metaforică sau simbolică poate conduce mai bine la atingerea scopului.
Cei mai mulți cercetători ai jocului imaginativ sunt de acord cu faptul că jocul este un aspect important al dezvoltării copiilor, cu efecte benefice asupra emoționalului cât și asupra dezvoltării cognitive și sociale.
Nu toți copiii răspund la fel la joc. Ei diferă în imaginație și poftă de joc, ceea ce poate fi corelat cu atmosfera și implicarea familială. Copiii care sunt săraci în imaginație din cauza lipsei suportului sau stimulării pot fi pregătiți să-și dezvolte abilitățile în acest sens.
Există numeroase forme de joc, cele mai cunoscute sunt următoarele 3 categorii:
Jocuri de creație (care urmăresc dezvoltarea imaginației, creativitățîi, simțului estetic, gândirii logice). De exemplu, jocurile de construcțîi, desenul, modelajul, bricolajul, jocurile de rol („de-a cumpărătorul și vânzătorul”, de pildă).
Jocuri de mișcare (care urmăresc dezvoltarea musculaturii și motricității copilului, a echilibrului sau, coordonarea mișcărilor, dezvoltarea abilităților manuale și disciplinarea copilului). Sunt jocuri sportive, cu reguli pe care adultul trebuie să le explice și să urmărească respectarea lor. De aici, valoarea pe care aceste jocuri le au în disciplinarea copilului. Dansul și cântecele însoțite de mișcări sunt excelente jocuri de mișcare.
Jocuri didactice (care urmăresc dezvoltarea intelectuală a copilului: dezvoltarea vorbirii, a vocabularului, însușirea noțiunilor de gramatică, matematică, dezvoltarea spiritului de observație, cunoașterea naturii etc).
Poveștile
Din perspectiva psihologică, basmul are o mare valoare ca expresie a unui scenariu inițiatic. Copiii, fără a conștientiza, refac drumul eroului mitologic care, înainte de a intra în rândul oamenilor maturi, este supus unui număr de încercări care-i verifică vitejia, înțelepciunea, forțafizică, dar și tăria de caracter. Copilul se poate identifica în plan imaginar cu eroul basmului, dar el rămâne în universul lui infantil și în același timp, se vede crescut brusc și învingător.
Bruno Bettelheim, unul dintre cei mai cunoscuți psihanaliști care a studiat rolul basmelor în viață psihică a copilului, apreciază că prin poveștile fantastice, copilul poate învață că lupta contra gravelor dificultăți din viață este inevitabilă și face parte intrinsec din existența umană. Copilul învață că în loc de a se ascunde el trebuie să înfrunte în mod ferm încercările neașteptate și adesea injuste, trebuie să vină de hac tuturor obstacolelor, sfârșind prin obținerea victoriei.
În personajele negative din basme copilul poate să-și proiecteze temerile, dificultățile cu care se confruntă în viață să, iar personajele care-l ajută pe Erou (ființe sau obiecte miraculoase) îi dau copilului ocazia să își activeze resursele interioare.
Alt aspect este acela al rezolvării problemelor copilului, educarea manierelor de a face față crizelor și situațiilor stresante. Pentru a putea regla numeroasele probleme psihologice ce marchează crizele de creștere, copilul trebuie să învețe a se cunoaște mai bine și să se înțeleagă mai bine cu ceilalți. Și în acest sens, basmele îi oferă o gama întreagă de situațîi pe care le poate folosi camodel de relaționare în viața sa reală. Poveștile pot fi folosite și pentru stimularea abilităților socio-emoționale ale copiilor.
Poveștile fantastice pot fi analizate în funcție de structură și de conținutul lor în vederea desprinderii problemelor pe care le abordează personajele, care sunt valorile pe care acestea le vehiculează și cu care lectorul sau auditorul sunt confruntăți în final. Părinții sau educatorul pot alege să citească copilului o poveste ce abordează o tema care să-l ajute să depășească o anumită situație mai dificilă cu care se confruntă în acel moment. De exemplu, unui copil ce este temător și fără încredere în forțele lui îi citim o poveste în care eroul este învingător, se caracterizează prin curaj și nu are nevoie de ajutoare exterioare îi cucerirea scopului. Ne așteptăm ca micuțul să se identifice cu personajul principal din poveste și să încerce să-l imite. Poveștile oferă o cale de acces unică spre viața emoțională a copiilor. Valoarea lor constă în puterea de a-i ajută pe copii să facă față conflictelor interioare cu care se confruntă în procesul de creștere. Rolul psihologic al basmelor este acela de a rezolva conflictele dintre forțele pozitive și cele negative din Sine. În basme copiii se întâlnesc cu anumite “păcate ale copilăriei” cum sunt: vanitatea, invidia, lăcomia, înșelăciunea, lenea, aviditatea, pe care învață să și le stăpânească. Recomandarea este să îi fie citite copilului anumite basme, alese în funcție de problema cu care se confruntă, pentru că apoi să fie ajutat să își spună părerea despre anumite părți ale basmului, despre acțiunile anumitor personaje și să facă asociații cu viața sa reală.Ascultând un basm, copiii proiectează în mod inconștient părți din ei însuși asupra diferitelor personaje din poveste. O altă cale de a lucra cu poveștile este să încurajăm copiii să fabuleze propriul basm. În acest fel putem accesa viața interioară a copilului, dificultățile pe care le simte, conflictele, punctele de forță și potențialitățile sale.
Curriculumul extins de artă și muzică include și accesul crescut al copiilor la jocuri simbolice și povești. Zilnic, copiii ascultă povești, fie citite de educatori, fie înregistrate. Poeziile cu rimă ocupă din nou un loc important. Am introdus copiii în lumea fascinantă a teatrului radiofonic, contribuind astfel la dezvoltarea imaginației. Jocurile “din fața blocului” sunt acum cunoscute și copiilor noștri, “Țară, Țară vrem ostași”, “Ratele și vânătorii”, “Țările”, “Șotron”, “Elasticul” sunt câteva din jocurile pe care le-am introdus copiilor.
O altă activitate pe care o desfășurăm zilnic este cea a jocurilor cu palmele ce ajută copii la dezvoltarea coordonării mâna ochi, ajută la lateralizarea creierului și la trecerea peste linia mediană a corpului.
Articol scris de Popa Denisa, Psihoterapeut Gestalt
