În 1947, Maria Montessori a scris o scrisoare pe care a trimis-o tuturor guvernelor. Mai jos sunt extrase câteva paragrafe din această scrisoare.
“Mi-am petrecut viață în căutarea adevărului. Studierea copiilor mi-a permis o cercetare amănunțită a naturii umane la originea sa, atât în Est cât și în Vest și, deși sunt deja patruzeci de ani de când mi-am început munca, copilăria continuă să îmi pară o sursă nesecată de revelații și – dacă îmi permiteți – de speranță.”
“Copilăria mi-a arătat că natura omenească este una singură. Toți copiii vorbesc aproximativ la aceeași vârstă indiferent de rasă, de circumstanțe sau de familie; merg, schimbă dinții de lapte la anumite perioade fixe din viața lor. Și în alte aspecte, în special în domeniul psihic, sunt similari, sunt la fel de sensibili.”
“Copiii sunt constructorii oamenilor pe care îi clădesc, preluând din mediul lor înconjurător limbajul, religia, obiceiurile și particularitățile nu numai ale rasei, nu numai ale nației, ci chiar ale cartierului în care se dezvoltă.”
“Copilul este cetățeanul uitat, și totuși, dacă oamenii de stat și specialiștii în educație vor ajunge să realizeze forța remarcabilă a copilăriei, eu simt că i-ar acorda prioritate înainte de orice. Toate problemele omenirii depind de omul însuși; dacă făurirea omului nu este luată în considerare, problemele nu vor fi rezolvate niciodată.”
“Omul trebuie cultivat de la începutul vieții, când marile forțe ale naturii sunt în plină desfășurare. Abia atunci putem spera să clădim o mai bună înțelegere între nații.”
Publicat cu acordul Association Montessori Internationale și tradus din engleză de Lucia Popescu
