Reflexul tonic asimetric al gâtului (ATNR)
În preajma celei de a 18-a săptămâni de sarcina, mama va deveni conștientă de mișcările fătului, acele senzații de “fluturare” pe care le va simți. Mișcările bebelușului devin în curând mai viguroase și sunt simțite că mișcări de tip lovituri.
Reflexul asociat cu mișcări de tip lovituri în uter este reflexul tonic asimetric al gâtului (ATNR). Când copilul își întoarce capul într-o parte, brațul și piciorul se vor extinde în aceeași direcție cu mișcarea capului iar brațul opus se va îndoi. Aceeași mișcare poate fi observată la nou-născut și în primele 4-6 luni ale vieții postnatale.
În timp ce în interiorul uterului ATNR-ul îl ajută pe făt să se deplaseze, să se întoarcă și să își ajusteze poziția că răspuns la schimbările de postura ale mamei sale, să se simtă confortabil și să exploreze lumea lui restrânsă. De asemenea, ajută la dezvoltarea mișcărilor independente de pe ambele părți ale corpului și poate ajută copilul să-și asume un rol activ în propria naștere. În timpul unei nașteri normale vaginale, bebelușul trebuie să facă două rotații pentru a trece în jos pe canalul de naștere. Contracțiile materne nu sunt suficiente pentru a permite copilului să se întoarcă, dar presiunea aplicată capului copilului încurajează capul să se întoarcă, activând ATNR-ul, ceea ce va oferi o anumită flexibilitate umerilor, ajutând copilul să se mute într-o poziție favorabilă.
După naștere, ATNR ar trebui inhibat atunci când bebelușul este plasat pe burtă, asigurându-se că poate întoarce capul într-o parte, astfel încât căile respiratorii să fie libere și copilul poate respiră.
În primele săptămâni de viață, un copil nu conștientizează că mâinile aparțin corpului său. Aceste jucării mobile vin și ies din câmpul vizual, fiind “obiecte” care se văd și pot fi urmărite. În acest moment al dezvoltării, ATNR asigura că atunci când capul este întors, nu numai brațul se întinde în același timp, dar, de asemenea și ochii se deplasează în aceeași direcție ca și capul și brațul. În acest fel, distanța de focalizare a copilului se extinde din punctul apropiat atunci când capul este în mijloc și mâinile sunt în fața fetei, la lungimea brațului, deoarece capul și ochii urmează direcția brațului și a mâinii care se extinde.
Menținerea ATNR după vârsta de patru până la șase luni poate interfera cu dezvoltarea abilităților motorii ulterioare, cum ar fi rostogolirea, mersul târâș, controlul echilibrului vertical atunci când capul este întors, abilitatea de a traversa linia mediană a corpului afectând integrarea bilaterală, mișcările ochilor și coordonarea ochi-mână.
Dificultatea de a traversa linia mediană a corpului are implicății pentru scriere și citire: în scriere pentru că un copil ce scrie cu mâna dreapta găsește dificilă trecerea liniei mediane a corpului pentru a scrie în partea stânga a paginii; în citire, deoarece ochii nu urmăresc scrisul peste linia mediană. Majoritatea copiilor învață să se acomodeze problemelor prin compensare în mai multe moduri: își ajustează poziția prin împingerea scaunului înapoi sau prin împingerea înapoi în scaun astfel încât scrierea să poată continuă fără a trebui să îndoaie brațul.
Copiii își pot răsuci postura și pot roti pagina de scriere cu până la 90 de grade, astfel încât să poată scrie cu brațul extins; aceștia pot avea o pensă incomodă sau foarte strânsă pentru a încerca să păstreze degetele închise și stiloul sub control. Indiferent de strategia utilizată, acțiunea fizică a scrisului nu devine una automată. Dacă scrisul nu devine automat, este necesar un efort cognitiv suplimentar pentru a îndeplini sarcina mișcării și acest lucru poate interfera cu capacitatea de a efectua acțiunea și de a procesa informațiile cognitive în același timp.
Dincolo de primele etape ale învățării formării literelor, procesul educativ necesită capacitatea de a gândi și de a scrie în același timp. Efectele unui ATNR neinhibat asupra muncii scrise pot să apară indiferent de inteligență – într-adevăr, cu cât copilul este mai inteligent și oral articulat, cu atât este mai probabil că acesta să fie acuzat de lene și să-i spună: “Ai putea să faci mai bine dacă te-ai strădui mai mult!”
Dacă ATNR este singurul reflex primitiv neinhibat, copilul poate învăța să citească (reușind să compenseze controlul mișcărilor ochilor), dar scrierea de mâna va continua să fie o problema deoarece scrierea implică controlul mișcărilor ochilor și ale mâinilor.
Reflexul Tonic Simetric al Gâtului (STNR)
Unele reflexe, cum ar fi reflexul de pasire al copiilor și reflexul de înot, sunt prezente la naștere și dispar imediat după naștere, doar pentru a reapărea într-o altă manieră într-o etapă ulterioară. STNR este unul dintre aceste reflexe. A fost observat la sugarii prematuri născuți la 30 de săptămâni, este prezent pentru câteva zile la naștere, doar pentru a se retrage și apoi a reîncepe la vârstă de 6-9 luni, tocmai la timp pentru că bebelușul să învețe cum să se împingă ridicându-se de la sol, gata să se târască pe mâini și genunchi.
Până la vârstă de șase luni, cu condiția ca bebelușul să fi petrecut suficient timp stand pe burtă atunci când este treaz, copilul ar trebui să își poată susține greutatea corpului superior cu brațele. Aceasta înseamnă că, odată cu reapariția STNR, el este gata să se opună gravitației, ridicându-se pe mâini și genunchi. Cu toate acestea, de fiecare dată când își împinge capul în sus, brațele se îndreaptă și picioarele se îndoaie; dacă își pune capul în jos, brațele se vor îndoi și picioarele se vor îndrepta. Atâta timp cât apare această reacție, copilul nu poate integra suficient funcționarea corpului superior și inferior pentru a putea să se târască fără ca partea inferioară să fie tărâță în spate.
Târâtul are un rol integrator și oferă exercițiu pentru coordonarea mâinilor și a ochilor exact la aceeași distanță vizuală pe care copilul o va folosi cu câțiva ani mai târziu la citit și scris. Aceasta necesită utilizarea tuturor celor patru membre coordonate cu echilibru și ritm, reflectând comunicarea dintre cele două emisfere ale creierului.
Distanța de focalizare și abilitățile de coordonare ale ochilor față de mână folosite în acțiunea de tarare sunt la aceeași distanță pe care copilul o va folosi în cele din urmă pentru citire și scriere. S-a constatat în urmă studiilor că un procent ridicat de copii cu dificultăți de citire au omis etapele de tarare în copilărie.
Efectele unui STNR reținut
Postura poate fi afectată de STNR neinhibat, iar postura pe o perioada lungă de timp va afecta structura, în special în cazul copilului în curs de dezvoltare în momente de creștere rapidă, cum ar fi pubertatea și în anii adolescenței.
Copiii mici, în special fetele cu STNR neinhibat ale căror șolduri sunt mai flexibile decât ale băieților, au tendința de a sta așezate folosind o poziție a picioarelor în W. Când stă la birou, imediat ce copilul își îndoaie capul pentru a începe să scrie, brațele vor de asemenea să se îndoaie, ceea ce face dificilă menținerea unui bun control asupra posturii superioare a corpului. Pe măsură ce cresc în vârstă, copiii preferă să citească sau să scrie întinși pe burtă pe podea, în loc să stea pe scaun.
Deoarece STNR creează un control precar al brațului și al mâinii atunci când capul este aplecat înainte, acest lucru poate afecta coordonarea atunci când încearcă să aducă mâna spre mâncare, ducând la un copil care mănâncă dezordonat. Acțiunea de a duce lingură, furculița sau paharul la gură devine stângace, rezultând că gură este uneori complet omisă sau bucăți de alimente sunt scăpate pe jos.
Copilul cu un reflex tonic simetric poate fi copilul stângaci care are dificultăți în coordonarea mișcărilor mâinilor și a ochilor, se teme de cursurile de educație fizică și nu este ales niciodată de către colegi în jocurile cu mingea.
