În tonul discuțiilor avute în această săptămâna cu părinții școlarilor, va invităm să citiți această postare a Oanei Moraru, fondatorul Școlii Helikon, o persoană ce face toate eforturile pentru a schimbă sistemul de învățământ din România:
“O falsă contradicție în parinteala românească: să fie copilul relaxat la școală sau să se simtă presat? Să facă de plăcere sau de frică, treabă? Să caut un educator lejer sau unul impunător?
În formarea copiilor noștri trebuie neapărat să ieșim din sistemul de referință dual. Gândirea între negru și alb e naivă și ne duce în niște infundaturi teribile.
Carte se face și cu bucurie, și cu tensiune; și cu plăcere, și cu durere. Mintea și sufletul – ca să evolueze, au nevoie de tot spectrul valoric al experiențelor umane. Altfel nu se integrează reciproc.
Ora de clasă trebuie să-l scoată pe copilul tău din zona lui de confort, să îl preseze, să îl facă să își întâlnească limitele – uneori cu frustrarea sau durerea adiacentă. Trebuie să îl și provoace, să îl și intrige, să îl și bucure, să îl și entuziasmeze.
Un educator bun pune și presiune, limite, termene, consecințe pe capul copilului tău, dar îi aduce și darul curiozității bine întreținute, al aventurii descoperirii.
Sunt șase direcții ale dezvoltării unui copil. Niciuna nu crește fără reguli, structura, standarde bine definite. Nici fără conectare emoțională, motivație intrinsecă, joc și toleranță.
1. Motricitate fină și grosieră, coordonare, tonus și sănătate generală;
2. Inteligență emoțională: conectarea cu sinele, relațiile cu ceilalți, mecanismele de cooperare cu propriile frustrări, reactivitate;
3. Atitudinea față de învățare: cum primesc copiii noul, sarcinile atipice, provocările; cât sunt de atenți, de curioși, de interesați; cât focus și răbdare au pe sarcina; cât de harnici sunt;
4. Calitățile gândirii, deprinderile și cunoștințele generale: cât știu, cât înțeleg, ce conexiuni fac; gândirea abstractă, rezolvarea de probleme, logică matematică;
5. Nivelul comunicării și dezvoltarea limbajului: cum exprim, cum scriu, cum pun propria voce în ce spun sau scriu, coerent, nuanțat, relevant;
6. Puterea intenției: am un scop? Am un vis? Mă îndrept către ceva? Sunt prezent, conștient și alert? Fac totul pentru că vreau sau pentru că mi se cere? Care e vocea mea? Care e vocația mea? Cine sunt și ce sens dau vieții mele?
Un profesor bun, o ora bună, un părinte bun țîn echilibrul celor 6 direcții și pun toate ingredientele pe primul loc. Nu merge unul fără celălalt. Pentru asta, există sute de pedagogii scrise și metodici.
Cât despre gândirea în dualitate, din cele 6 puncte reiese clar că nu există creștere fără durere și plăcere, deopotrivă.
Părinții au tendința să încline către protecționism – puțin din punctul 1. Profesorii, apasă pedala numărul 4. Cam atât. Punctul 2, 3, 5 și 6 rămân în aer. Îi tragem pe copii la răspundere că nu le au.
Nu se pune problema, deci, între școală dura și școala flower-power. Problema se pune despre ce facem noi, conștient, pentru toate cele 6 direcții? Ele toate se învață, nu vin de la sine.
Dezechilibrul sistemului nostru vine de aici: nu știm să acționăm în funcție de ce scrie la carte că este omul.”
Oana Moraru – Fondator Școală Helikon
