Când limbajul întâlnește arta, imaginația prinde viață

 Una din multele prezentări de luna aceasta, susținute în clasa Magnolia, a început astfel:

• “Ați vrea să vă spun o poveste?”
• “Daaaaaaaa!”, a fost răspunsul școlarilor.
• “Perfect! Doar că de data aceasta veți face ceva în timpul în care ascultați povestea.”

Școlarii erau tare nedumeriți, deoarece de obicei ascultă poveștile întinși pe covorul din zona de lectură.  Când au aflat că vor desena ceea ce urmează să audă, bucuria lor a fost și mai mare.

Povestea citită de către învățătoare este scrisă de Sînziana Popescu și se numește “Anotimpurile buclucașe”. În această poveste, personajul principal este Miruna, o fetiță de numai 3 anișori,  care are trei surori mai mari.

Acțiunea se petrece chiar în dormitorul fetelor când  cea mică reușește să adoarmă. Odată ce adoarme, visează că ajunge într-o pădure magică, unde întâlnește cele 4 anotimpuri sub forma unor zâne care îi vor explica prin ce elemente pot fi ele deosebite între ele.  De exemplu, primăvara are florile ei unice și soarele începe să încălzească pământul, vara are o mulțime de flori, fluturi și căldură foarte mare și la fel povestesc detalii și celelalte două anotimpuri.

Fetița, pe lângă toate aceste informații pe care le reține, observă și comportamentul zânelor (primăvara și vara erau foarte prietenoase și amabile, toamna era răutăcioasă și indispusă, iar iarna era foarte serioasă) fapt ce o determină pe Miruna să le compare cu surorile ei, fiind tot patru la număr.

În final, după ce a cunoscut-o și pe Zâna Iarnă, Miruna se trezește povestind totul surorii ei cele mai mari, care defapt îi citise micuței pentru a adormi, o lecție despre anotimpuri, din manualul său școlar.

Pentru a o citi, puteți regăsi această poveste minunată urmând acest link:

Anotimpurile buclucaşe